1 În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, spunând: „Cine, deci, este cel mai mare în Împărăția Cerurilor?”

2 Isus a chemat la Sine un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și a spus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceți la Dumnezeu și nu deveniți ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine primește un astfel de copilaș în Numele Meu, Mă primește pe Mine. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiească pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării.

7 Vai de lume din cauza lucrurilor care duc la păcat! Căci este inevitabil să vină pricini de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine pricina de păcătuire! 8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l și aruncă-l departe de tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau șchiop, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l departe de tine! Este mai bine pentru tine să intri în viață doar cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul Gheenei.* 10 Vedeți să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. 11 Fiindcă Fiul Omului a venit să salveze ce era pierdut.†

12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13 Și, dacă reușește s-o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit. 14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară nici măcar unul dintre acești micuți.

15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca «orice vorbă să fie confirmată prin mărturia a doi sau trei martori».✡ 17 Dacă refuză să asculte de ei, spune-l Adunării; iar dacă refuză să asculte și de Adunare, să fie pentru tine ca un păgân și ca un colector de taxe. 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer, și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19 De asemenea, vă mai spun cu adevărat că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. 20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”

21 Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a spus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”

22 Isus i-a spus: „Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. 23 De aceea, Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să-și încheie socotelile cu slujitorii săi. 24 Când a început să facă socoteala, i-au adus unul care îi datora zece mii de talanți.‡ 25 Fiindcă el n-avea cu ce să plătească, stăpânul lui a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26 Atunci slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a spus: «Stăpâne, mai ai răbdare cu mine, și îți voi plăti tot!» 27 Stăpânului acelui slujitor i s-a făcut milă de el, l-a eliberat și i-a iertat datoria.

28 Dar slujitorul acela, când a ieșit afară, l-a întâlnit pe unul dintre tovarășii săi de slujbă care îi datora o sută de dinari.§ L-a apucat și a început să-l strângă de gât, spunând: «Plătește-mi ce-mi datorezi!»

29 Tovarășul său de slujbă s-a aruncat la picioarele lui și îl implora, spunând: «Mai ai răbdare cu mine, și îți voi plăti!» 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până când avea să plătească datoria. 31 Când au văzut tovarășii săi de slujbă ce se întâmplase, s-au întristat foarte tare și s-au dus de i-au istorisit stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci stăpânul lui l-a chemat și i-a spus: «Slujitor rău ce ești! Eu ți-am iertat toată datoria aceea, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău de slujbă, așa cum am avut și eu milă de tine?» 34 Și stăpânul lui, mâniat, l-a dat pe mâna chinutorilor, până când avea să plătească tot ce datora. 35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă nu-l iertați din toată inima, fiecare dintre voi, pe fratele său pentru greșelile lui.”