13
1 În ziua aceea, Isus a ieșit din casă și S-a așezat lângă mare.
2 Mulțimi mari s-au strâns la El, astfel încât El a urcat într-o barcă și S-a așezat, iar toată mulțimea stătea pe țărm.
3 Și le-a vorbit despre multe lucruri în pilde, spunând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene.
4 Pe când semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, și au venit păsările și le-au mâncat.
5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult; au răsărit îndată, pentru că nu aveau pământ adânc;
6 dar, când a răsărit soarele, au fost dogorite și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.
7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le-au înăbușit.
8 Altele însă au căzut pe pământ bun și au dat roadă: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci.
9 Cine are urechi de auzit să audă!”
10 Ucenicii s-au apropiat și I-au spus: „De ce le vorbești în pilde?”
11 Răspunzând, El le-a spus: „Pentru că vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, dar lor nu le este dat.
12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ceea ce are.
13 De aceea le vorbesc în pilde: pentru că ei, văzând, nu văd, și auzind, nu aud, nici nu înțeleg.
14 Și cu ei se împlinește profeția lui Isaia, care spune:
«Veți auzi cu urechile voastre,
dar nicidecum nu veți înțelege;
și veți privi cu ochii voștri,
dar nicidecum nu veți pricepe.
15 Căci inima acestui popor s-a împietrit;
au ajuns greoi la auz cu urechile
și și-au închis ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă,
și să-i vindec.»
16 Dar fericiți sunt ochii voștri, pentru că văd, și urechile voastre, pentru că aud!
17 Căci adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut, și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit.
18 Ascultați, așadar, ce înseamnă pilda semănătorului:
19 Când cineva aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum.
20 Cea semănată pe locurile stâncoase este cel ce aude cuvântul și îl primește îndată cu bucurie;
21 dar nu are rădăcină în sine, ci ține doar o vreme; și, îndată ce se ivește necazul sau persecuția din cauza cuvântului, se poticnește.
22 Cea semănată între spini este cel ce aude cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor înăbușă cuvântul, și el rămâne fără roadă.
23 Iar cea semănată pe pământul cel bun este cel ce aude cuvântul și îl înțelege; el aduce roadă și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”
24 El le-a pus înainte o altă pildă, spunând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în țarina lui.
25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit dușmanul lui, a semănat neghină printre grâu și a plecat.
26 Când a răsărit firul de iarbă și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina.
27 Slujitorii stăpânului casei au venit și i-au spus: «Stăpâne, n-ai semănat tu sămânță bună în țarina ta? De unde are, deci, neghină?»
28 El le-a spus: «Un dușman a făcut aceasta.»
Iar slujitorii l-au întrebat: «Vrei, deci, să mergem s-o plivim?»
29 Dar el le-a spus: «Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul.
30 Lăsați-le să crească împreună amândouă până la seceriș; și, la vremea secerișului, le voi spune secerătorilor: Strângeți mai întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în grânarul meu.»”
31 El le-a pus înainte o altă pildă, spunând: „Împărăția Cerurilor este asemenea unui bob de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina lui.
32 Acesta este, într-adevăr, mai mic decât toate semințele; dar, când a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, încât păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”
33 Le-a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este asemenea plămădelii pe care a luat-o o femeie și a pus-o în trei măsuri de făină, până când a dospit toată.”
34 Toate aceste lucruri le-a vorbit Isus mulțimilor în pilde; și nu le vorbea deloc fără pildă,
35 ca să se împlinească ceea ce fusese rostit prin profetul care spune:
„Îmi voi deschide gura în pilde,
voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii.”
36 Atunci Isus a lăsat mulțimile să plece și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, spunând: „Explică-ne pilda cu neghina din țarină.”
37 Răspunzând, El le-a spus: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului;
38 țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; iar neghina sunt fiii celui rău.
39 Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; iar secerătorii sunt îngerii.
40 Așadar, cum se strânge neghina și se arde în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului acestuia:
41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, și ei vor strânge din Împărăția Lui toate lucrurile care duc la păcat și pe cei ce practică fărădelegea
42 și îi vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă!
44 De asemenea, Împărăția Cerurilor este asemenea unei comori ascunse într-o țarină, pe care un om a găsit-o și a ascuns-o la loc; și, de bucuria ei, se duce, vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.
45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase;
46 și, când a găsit un mărgăritar de mare preț, s-a dus, a vândut tot ce avea și l-a cumpărat.
47 De asemenea, Împărăția Cerurilor este asemenea unui năvod aruncat în mare, care a adunat pești de tot felul.
48 Când s-a umplut, pescarii l-au tras la țărm, s-au așezat și au strâns în vase ce era bun, iar ce era rău au aruncat afară.
49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți
50 și îi vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.”
51 Isus i-a întrebat: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”
Ei I-au răspuns: „Da, Doamne.”
52 Iar El le-a spus: „De aceea, orice cărturar care a devenit ucenic al Împărăției Cerurilor este asemenea unui stăpân al casei care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi.”
53 După ce a terminat aceste pilde, Isus a plecat de acolo.
54 Venind în ținutul Său, îi învăța pe oameni în sinagoga lor, astfel încât ei erau uimiți și spuneau: „De unde are El înțelepciunea aceasta și minunile acestea?
55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui Maria, și nu sunt frații Lui Iacov, Iose, Simon și Iuda?
56 Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?”
57 Și găseau în El o pricină de poticnire.
Dar Isus le-a spus: „Un profet nu este lipsit de onoare decât în ținutul său și în casa sa.”
58 Și n-a făcut multe minuni acolo, din cauza necredinței lor.