1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 2 și le-a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! El a înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el.” 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și îl pusese în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip; 4 fiindcă Ioan îi spunea: „Nu îți este îngăduit s-o ai de soție!” 5 Și, deși voia să-l omoare, s-a temut de mulțime, pentru că-l considera profet. 6 Dar, când s-a sărbătorit ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și i-a plăcut lui Irod. 7 De aceea, el i-a promis cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea a spus: „Dă-mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!”

9 Regele s-a întristat; dar, din cauza jurămintelor sale și de ochii celor ce stăteau la masă împreună cu el, a poruncit să i se dea; 10 și a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui au venit, i-au luat trupul și l-au îngropat; apoi s-au dus și L-au înștiințat pe Isus. 13 Când a auzit Isus vestea aceasta, a plecat de acolo într-o barcă, ca să Se retragă singur într-un loc pustiu; dar mulțimile, când au aflat, L-au urmat pe jos din cetăți.

14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mulțime mare; I s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui s-au apropiat de El, spunând: „Locul acesta este pustiu, și ora este deja târzie; lasă, deci, mulțimile să plece, ca să se ducă prin sate și să-și cumpere mâncare.”

16 Dar Isus le-a spus: „Nu au nevoie să plece; dați-le voi să mănânce!”

17 Ei I-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești.”

18 Iar El a spus: „Aduceți-Mi-le aici!” 19 Apoi a poruncit ca mulțimile să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a rostit binecuvântarea și, frângând pâinile, le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s-au săturat; și au strâns douăsprezece coșuri pline cu fărâmiturile rămase. 21 Iar cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

22 Imediat după aceea, Isus i-a silit pe ucenici să urce în barcă și să treacă înaintea Lui pe malul celălalt, până când El avea să lase mulțimile să plece. 23 După ce a lăsat mulțimile să plece, S-a urcat singur pe munte, ca să Se roage; iar când s-a lăsat seara, era singur acolo. 24 Barca se afla deja în mijlocul mării, fiind greu încercată de valuri, căci vântul era împotrivă. 25 La a patra strajă din noapte,* Isus a venit spre ei, umblând pe mare.✡ 26 Când L-au văzut umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, spunând: „Este o nălucă!” Și de frică au țipat. 27 Dar Isus le-a vorbit îndată, spunând: „Curaj! Eu sunt;† nu vă temeți!”

28 Răspunzând, Petru I-a spus: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!”

29 El i-a spus: „Vino!”

Atunci Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape, ca să meargă la Isus. 30 Dar, văzând că vântul era puternic, s-a temut și, cum a început să se scufunde, a strigat, spunând: „Doamne, salvează-mă!”

31 Imediat Isus Și-a întins mâna, l-a apucat și i-a spus: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” 32 Și, după ce au urcat ei în barcă, vântul a încetat. 33 Atunci cei din barcă au venit și I s-au închinat, spunând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”

34 După ce au trecut marea, au ajuns în ținutul Ghenezaretului. 35 Când L-au recunoscut oamenii locului aceluia, au trimis veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Și Îl rugau să le dea voie doar să se atingă de marginea‡ hainei Lui. Și toți câți s-au atins au fost vindecați pe deplin.