9
1 El le mai zicea: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”
2 După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus singuri, deoparte, pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la față înaintea lor.
3 Hainele Lui au devenit strălucitoare și foarte albe, ca zăpada, cum niciun înălbitor de pe pământ nu le poate albi.
4 Și li s-a arătat Ilie împreună cu Moise, care stăteau de vorbă cu Isus.
5 Atunci Petru, luând cuvântul, I-a zis lui Isus: „Rabi, este bine să fim aici! Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.”
6 Căci nu știa ce să spună, atât de înspăimântați erau.
7 Atunci s-a lăsat un nor care i-a acoperit cu umbra lui, și din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați!”
8 Și, deodată, când au privit în jur, n-au mai văzut pe nimeni cu ei, decât pe Isus singur.
9 Pe când coborau de pe munte, El le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce văzuseră, până când Fiul Omului va învia din morți.
10 Ei au ținut lucrul acesta pentru ei și se întrebau între ei ce înseamnă „a învia din morți”.
11 Și L-au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”
12 El le-a răspuns: „Într-adevăr, Ilie vine mai întâi și așază din nou toate lucrurile în rânduială. Și totuși, cum de este scris cu privire la Fiul Omului că trebuie să pătimească multe și să fie disprețuit?
13 Dar Eu vă spun că Ilie a și venit, și ei i-au făcut tot ce au vrut, așa cum este scris despre el.”
14 Când au ajuns la ceilalți ucenici, au văzut o mare mulțime în jurul lor și pe niște cărturari care discutau în contradictoriu cu ei.
15 Îndată ce L-a văzut, toată mulțimea a rămas cuprinsă de uimire și a alergat la El să-L salute.
16 El i-a întrebat pe cărturari: „Despre ce discutați cu ei?”
17 Un om din mulțime I-a răspuns: „Învățătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ; băiatul face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar nu au putut.”
19 Drept răspuns, Isus le-a zis: „O, generație necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți-l la Mine!”
20 L-au adus la El. Și îndată ce L-a văzut pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere pe băiat, iar acesta a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume la gură.
21 Isus l-a întrebat pe tatăl băiatului: „De câtă vreme i se întâmplă așa?”
„Din copilărie”, a răspuns el.
22 „Și de multe ori l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne!”
23 Isus i-a zis: „«Dacă poți»?... Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!”
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi în ochi: „Cred! Ajută necredinței mele!”
25 Când a văzut Isus că mulțimea alerga în grabă spre ei, a mustrat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut și surd, Eu îți poruncesc: ieși din el și să nu mai intri în el!”
26 Duhul a ieșit, scoțând un țipăt și scuturându-l cu putere. Iar băiatul a rămas ca mort, încât cei mai mulți ziceau că a murit.
27 Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat; iar el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
29 El le-a răspuns: „Acest soi de demoni nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post.”
30 Au plecat de acolo și străbăteau Galileea. Isus nu voia să știe nimeni că trece pe acolo,
31 pentru că Își învăța ucenicii și le spunea: „Fiul Omului este dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce Îl vor omorî, va învia.”
32 Ei însă nu înțelegeau cuvintele acestea și se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au ajuns în Capernaum. Când era în casă, i-a întrebat: „Despre ce discutați între voi pe drum?”
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră între ei cine este cel mai mare.
35 Atunci El S-a așezat, i-a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, va fi cel din urmă dintre toți și slujitorul tuturor.”
36 Și a luat un copilaș și l-a pus în mijlocul lor; apoi, luându-l în brațe, le-a zis:
37 „Oricine primește unul dintre acești copilași în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
38 Ioan I-a zis: „Învățătorule, am văzut pe un om care scotea demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.”
39 Dar Isus a zis: „Nu-l opriți, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu și să poată îndată după aceea să Mă vorbească de rău.
40 Căci cine nu este împotriva noastră este de partea noastră.
41 Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde nicidecum răsplata.
42 Dar dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.
43 Dacă mâna ta te face să păcătuiești, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viață ciung, decât să ai două mâini și să mergi în Gheenă, în focul care nu se stinge,
44 «unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge».
45 Și dacă piciorul tău te face să păcătuiești, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, decât să ai două picioare și să fii aruncat în Gheenă, în focul care nu se stinge,
46 «unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge».
47 Iar dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu doar cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheena focului,
48 «unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge».
49 Căci fiecare om va fi sărat cu foc, și orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună; dar, dacă sarea își pierde puterea de a săra, prin ce îi veți reda această putere? Aveți sare în voi înșivă și trăiți în pace unii cu alții.”