8
1 În zilele acelea, fiindcă se adunase din nou o mulțime foarte mare și nu aveau ce să mănânce, Isus Și-a chemat ucenicii și le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulțimea aceasta, căci iată, de trei zile stau lângă Mine și n-au ce să mănânce. 3 Dacă îi voi trimite acasă flămânzi, vor leșina pe drum, fiindcă unii dintre ei au venit de departe.”
4 Ucenicii Lui I-au răspuns: „De unde să poată cineva să-i sature pe oamenii aceștia cu pâine, aici, într-un loc pustiu?”
5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveți?”
Ei I-au răspuns: „Șapte.”
6 Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. A luat cele șapte pâini, a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva peștișori; și, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă și pe aceștia. 8 Au mâncat și s-au săturat; și au ridicat șapte coșnițe pline cu fărâmiturile rămase. 9 Iar cei ce mâncaseră erau vreo patru mii. Apoi i-a lăsat să plece.
10 Îndată după aceea, S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au ieșit, au început să discute în contradictoriu cu El și, ca să-L pună la încercare, Îi cereau un semn din cer. 12 El a suspinat adânc în duhul Său și a zis: „De ce cere generația aceasta* un semn? Adevărat vă spun că nu i se va da niciun semn generației acesteia!”
13 Apoi i-a lăsat, S-a urcat iarăși în barcă și a trecut pe malul celălalt. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o singură pâine. 15 Isus le dădea învățătură, spunând: „Aveți grijă, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!”
16 Iar ei discutau între ei, zicând: „Spune aceasta pentru că nu avem pâini.”
17 Înțelegând lucrul acesta, Isus le-a zis: „De ce discutați între voi că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și nu înțelegeți? Aveți inima încă împietrită? 18 Aveți ochi și nu vedeți? Aveți urechi și nu auziți? Nu vă aduceți aminte? 19 Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbați, câte coșuri pline cu fărâmituri ați ridicat?”
„Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
20 „Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii, câte coșnițe pline cu fărâmituri ați ridicat?”
„Șapte”, I-au răspuns ei.
21 Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”
22 Au ajuns la Betsaida. Acolo I-au adus un orb și L-au rugat să Se atingă de el. 23 Isus l-a luat pe orb de mână și l-a scos afară din sat. Apoi i-a scuipat pe ochi, Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat dacă vede ceva.
24 El și-a ridicat privirea și a zis: „Văd niște oameni, dar îi zăresc ca pe niște copaci care umblă.”
25 Isus Și-a pus din nou mâinile peste ochii lui; iar el a privit țintă, a fost vindecat și vedea totul foarte limpede. 26 Atunci Isus l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva din sat.”
27 Isus a plecat împreună cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum, Și-a întrebat ucenicii, zicându-le: „Cine spun oamenii că sunt Eu?”
28 Ei I-au răspuns: „Unii spun că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; iar alții, unul dintre profeți.”
29 El i-a întrebat: „Dar voi cine spuneți că sunt Eu?”
Petru I-a răspuns: „Tu ești Hristosul!”
30 Atunci le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui lucrul acesta cu privire la El. 31 Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și, după trei zile, să învie. 32 El le spunea lucrul acesta pe față. Atunci Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors, Și-a privit ucenicii și l-a mustrat pe Petru, zicând: „Mergi înapoia Mea, Satano! Căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”
34 Apoi a chemat la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața de dragul Meu și al Veștii Bune o va salva. 36 Într-adevăr, la ce-i folosește unui om să câștige întreaga lume, dacă își pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în această generație adulteră și păcătoasă, se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său, împreună cu sfinții îngeri.”
* 8:12 Cuvântul grecesc tradus aici prin „generație” („genea”) poate însemna și „neam”, „popor” sau „soi de oameni”.