7
1 Fariseii și unii dintre cărturari, veniți de la Ierusalim, s-au adunat la El. 2 Ei au văzut că unii dintre ucenicii Lui mâncau pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, și le-au găsit vină. 3 (Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu grijă mâinile până la cot, ținând astfel datina bătrânilor. 4 Iar când se întorc din piață, nu mănâncă dacă nu se spală; și sunt multe alte obiceiuri pe care au primit să le țină, cum ar fi spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de aramă și a paturilor de masă.) 5 Și fariseii și cărturarii L-au întrebat: „De ce nu se poartă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?”
6 El le-a răspuns: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris:
«Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lor este departe de Mine.
7 Degeaba Mă cinstesc ei,
dând ca învățături niște porunci omenești.»✡
8 Voi lăsați la o parte porunca lui Dumnezeu și vă țineți strâns de datina oamenilor: spălarea ulcioarelor și a paharelor; și faceți multe alte lucruri de felul acesta.” 9 El le-a mai zis: „Frumos mai înlăturați voi porunca lui Dumnezeu, ca să vă păstrați datina voastră! 10 Căci Moise a zis: «Cinstește-ți tatăl și mama»✡ și: «Cine își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea.»✡ 11 Voi însă ziceți: «Dacă un om îi spune tatălui său ori mamei sale: „Orice ajutor ai putea primi de la mine este Corban”»* (adică un dar închinat lui Dumnezeu), 12 atunci nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său ori pentru mama sa, 13 desființând astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră, pe care ați transmis-o mai departe. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta.”
14 Apoi a chemat din nou mulțimea la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți! 15 Nu există nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată întina; ci lucrurile care ies din om, acelea sunt cele care îl întinează pe om. 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”†
17 După ce a intrat în casă, departe de mulțime, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți tot fără pricepere? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate întina, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară în hazna, curățind astfel toate bucatele?”‡ 20 El le mai spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, adulterele, curviile, uciderile, furturile, 22 lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, destrăbălarea, ochiul pizmaș, blasfemia, trufia, nesăbuința. 23 Toate aceste rele ies dinăuntru și îl întinează pe om.”
24 Ridicându-Se de acolo, a plecat spre ținuturile Tirului și ale Sidonului. A intrat într-o casă și voia să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut rămâne ascuns. 25 Căci îndată a auzit despre El o femeie a cărei fetiță avea un duh necurat; ea a venit și I s-a aruncat la picioare. 26 Femeia aceasta era o grecoaică, de neam siro-fenician. Ea Îl ruga să scoată demonul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.”
28 Dar ea I-a răspuns: „Da, Doamne! Dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.”
29 Atunci El i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit demonul din fiica ta.”
30 Când s-a întors ea acasă, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieșise.
31 Părăsind din nou ținuturile Tirului și ale Sidonului, a venit la Marea Galileii, trecând prin mijlocul ținutului Decapole. 32 Acolo I-au adus un om care era surd și vorbea cu greu, și L-au rugat să-Și pună mâna peste el. 33 Isus l-a luat deoparte din mulțime, Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, i-a atins limba. 34 Apoi a privit spre cer, a suspinat și i-a zis: „Effata!”, adică: „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a început să vorbească deslușit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât ei vesteau mai tare. 37 Oamenii erau uimiți peste măsură și ziceau: „Toate le-a făcut bine: chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească!”
✡ 7:7 Isaia 29:13 ✡ 7:10 Exodul 20:12; Deuteronomul 5:16 ✡ 7:10 Exodul 21:17; Leviticul 20:9 * 7:11 „Corban” este un cuvânt ebraic care desemnează un dar închinat (consacrat) lui Dumnezeu. † 7:16 Textul critic (NU) omite versetul 16. ‡ 7:19 Textul critic (NU) încheie vorbirea directă și întrebarea lui Isus după cuvântul „hazna”, terminând versetul cu o observație a evanghelistului: „Zicând aceasta, El declara curate toate bucatele.”