10
1 Plecând de acolo, a venit în ținuturile Iudeii și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să le dea învățătură.
2 Au venit la El niște farisei și, ca să-L pună la încercare, L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția sa.
3 Drept răspuns, El i-a întrebat: „Ce v-a poruncit Moise?”
4 Ei au zis: „Moise a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărțire și să divorțeze de ea.”
5 Isus le-a răspuns: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta. 6 Dar, de la începutul creației, «Dumnezeu i-a făcut bărbat și femeie».✡ 7 «De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa, 8 și cei doi vor fi un singur trup.»✡ Așadar, nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!”
10 În casă, ucenicii L-au întrebat din nou cu privire la lucrul acesta. 11 El le-a zis: „Oricine divorțează de soția sa și se căsătorește cu alta comite adulter față de ea; 12 iar dacă o femeie divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter.”
13 Oamenii Îi aduceau niște copilași, ca să Se atingă de ei; dar ucenicii îi mustrau pe cei ce-i aduceau. 14 Când a văzut Isus lucrul acesta, S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra nicidecum în ea!” 16 Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
17 Pe când pornea El la drum, a alergat un om, a îngenuncheat înaintea Lui și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
18 Isus i-a zis: „De ce Mă numești «bun»? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu. 19 Cunoști poruncile: «Să nu ucizi», «Să nu comiți adulter», «Să nu furi», «Să nu depui mărturie mincinoasă», «Să nu înșeli pe nimeni», «Cinstește-ți tatăl și mama».”✡
20 El I-a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.”
21 Isus l-a privit țintă, l-a îndrăgit și i-a zis: „Un singur lucru îți mai lipsește: du-te, vinde tot ce ai, dă săracilor, și vei avea o comoară în cer; apoi vino, ia-ți crucea și urmează-Mă!”
22 Dar el, mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, căci avea multe bogății.
23 Isus S-a uitat de jur-împrejur și le-a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!”
24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Dar Isus a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”
26 Ei au rămas și mai uimiți, și își spuneau unii altora: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27 Isus i-a privit țintă și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
28 Petru a început atunci să-I spună: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau soție, sau copii, sau ogoare, de dragul Meu și al Veștii Bune, 30 și să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viața veșnică. 31 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți dintre cei din urmă vor fi cei dintâi.”
32 Ei erau pe drum și urcau spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburați, iar cei ce mergeau după ei se temeau. Atunci El i-a luat iarăși deoparte pe cei doisprezece și a început să le spună ce urma să I se întâmple: 33 „Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și Îl vor da în mâinile neamurilor, 34 care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și Îl vor omorî; dar, după trei zile, va învia.”
35 Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, s-au apropiat de El și I-au zis: „Învățătorule, vrem să ne faci tot ce-Ți vom cere.”
36 El i-a întrebat: „Ce vreți să fac pentru voi?”
37 Ei I-au răspuns: „Dă-ne voie să ședem unul la dreapta Ta și altul la stânga Ta, în slava Ta.”
38 Dar Isus le-a zis: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?”
39 „Putem”, I-au răspuns ei.
Atunci Isus le-a zis: „Paharul pe care îl beau Eu îl veți bea, și cu botezul cu care sunt botezat Eu veți fi botezați; 40 dar a ședea la dreapta Mea sau la stânga Mea nu ține de Mine s-o dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătită.”
41 Când au auzit cei zece lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan.
42 Isus i-a chemat la Sine și le-a zis: „Știți că aceia care sunt priviți drept conducători ai neamurilor domnesc peste ele, iar mai-marii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie așa! Dimpotrivă, oricine vrea să devină mare între voi să fie slujitorul vostru, 44 și oricine vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor. 45 Căci nici Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
46 Au ajuns apoi la Ierihon. Și, pe când ieșea El din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mare mulțime, Bartimeu, fiul lui Timeu, un cerșetor orb, ședea lângă drum. 47 Când a auzit că trece Isus din Nazaret, a început să strige și să zică: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48 Mulți îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
49 Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!”
Ei l-au chemat pe orb, spunându-i: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!”
50 Orbul și-a aruncat mantaua, a sărit în picioare și a venit la Isus.
51 Isus, luând cuvântul, l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?”
Orbul I-a răspuns: „Rabuni,* să-mi capăt vederea!”
52 Și Isus i-a zis: „Du-te; credința ta te-a mântuit.” Îndată el și-a căpătat vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.
✡ 10:6 Geneza 1:27 ✡ 10:8 Geneza 2:24 ✡ 10:19 Exodul 20:12-16; Deuteronomul 5:16-20 * 10:51 „Rabuni” este o transliterare a cuvântului ebraic/aramaic care înseamnă „Învățătorul meu” sau „Mare Învățător”.