11
1 Când s-au apropiat de Ierusalim, lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi dintre ucenicii Săi
2 și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegați-l și aduceți-l.
3 Iar dacă vă va întreba cineva: «De ce faceți asta?», să spuneți: «Domnul are nevoie de el» și îndată îl va lăsa să fie adus aici.”
4 Ei s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, la o poartă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat.
5 Unii dintre cei ce stăteau acolo i-au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?”
6 Ei le-au răspuns așa cum le poruncise Isus, și oamenii i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgărușul la Isus, și-au pus hainele peste el, și Isus S-a așezat pe el.
8 Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții tăiau ramuri înfrunzite de pe câmp și le împrăștiau pe drum.
9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David, în Numele Domnului! Osana în locurile preaînalte!”
11 Isus a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu. După ce S-a uitat de jur-împrejur la toate lucrurile, fiindcă era deja târziu, a ieșit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
12 A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Lui I s-a făcut foame.
13 Văzând de departe un smochin care avea frunze, S-a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la smochin, n-a găsit nimic în afară de frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci Isus a luat cuvântul și i-a zis: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.
15 Au ajuns în Ierusalim. Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,
16 și nu lăsa pe nimeni să treacă prin Templu purtând vreun vas.
17 Și îi învăța și le zicea: „Nu este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»!”
18 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau un mijloc să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
19 Și ori de câte ori se lăsa seara, ieșeau afară din cetate.
20 Dimineața, pe când treceau pe lângă smochin, l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Petru și-a adus aminte de cele petrecute și I-a zis: „Rabi, uite! Smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”
22 Isus, luând cuvântul, le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că, dacă cineva îi va zice muntelui acestuia: «Ridică-te și aruncă-te în mare!», și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va înfăptui, va avea întocmai lucrul pe care l-a spus.
24 De aceea vă spun: toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea!
25 Iar când stați în picioare rugându-vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile.
26 Dar dacă voi nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile.”
27 Au venit din nou în Ierusalim. Pe când Se plimba El prin Templu, au venit la El preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii
28 și L-au întrebat: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine Ți-a dat autoritatea aceasta ca să le faci?”
29 Isus le-a răspuns: „Vă voi pune și Eu o singură întrebare. Răspundeți-Mi, și atunci vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri:
30 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni? Răspundeți-Mi!”
31 Ei însă cântăreau lucrurile între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer», va zice: «Atunci de ce nu l-ați crezut?»
32 Iar dacă vom zice: «De la oameni»...” — se temeau de popor, căci toți îl socoteau pe Ioan drept un profet adevărat.
33 Atunci I-au răspuns lui Isus: „Nu știm.”
Iar Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”