5
1 Au ajuns pe celălalt mal al mării, în ținutul gadarenilor.
2 Și îndată ce a coborât El din barcă, L-a întâmpinat, ieșind din morminte, un om stăpânit de un duh necurat.
3 Acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici măcar cu lanțuri.
4 Căci de multe ori fusese legat cuobezi și cu lanțuri, dar el rupsese lanțurile și sfărâmase obezile, și nimeni nu avea putere să-l îmblânzească.
5 Neîncetat, noaptea și ziua, prin morminte și prin munți, striga și se tăia cu pietre.
6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”
8 Căci Isus îi zicea: „Ieși din omul acesta, duh necurat!”
9 Și L-a întrebat: „Care îți este numele?”
El I-a răspuns: „Numele meu este Legiune, pentru că suntem mulți.”
10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela.
11 Acolo, pe coasta muntelui, era o turmă mare de porci care păștea.
12 Și toți demonii L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei!”
13 Isus le-a dat voie îndată. Atunci duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; iar turma, de vreo două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și s-au înecat în mare.
14 Cei ce pășteau porcii au fugit și au dat de veste în cetate și prin cătune.
Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
15 Au venit la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese stăpânit de demoni — pe cel ce avusese în el „legiunea” — șezând jos, îmbrăcat și în toate mințile; și s-au înfricoșat.
16 Cei ce văzuseră lucrul acesta le-au povestit ce i se întâmplase celui stăpânit de demoni, precum și cele privitoare la porci.
17 Atunci au început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.
18 Pe când Se urca El în barcă, cel ce fusese stăpânit de demoni Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, și povestește-le câte lucruri mari a făcut Domnul pentru tine și cum a avut milă de tine.”
20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole câte lucruri mari făcuse Isus pentru el; și toți se minunau.
21 După ce Isus a trecut iarăși cu barca pe malul celălalt, o mare mulțime s-a adunat la El; și El stătea lângă mare.
22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair. Când L-a văzut, i-a căzut la picioare
23 și L-a rugat stăruitor, zicând: „Fetița mea este pe moarte. Te rog, vino și pune-Ți mâinile peste ea, ca să fie vindecată și să trăiască!”
24 Isus a plecat cu el. Și o mare mulțime Îl urma și Îl îmbulzea din toate părțile.
25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge;
26 ea suferise multe de la mulți doctori și își cheltuise toată averea fără să-i fi folosit la nimic, ba chiar îi mergea tot mai rău.
27 Auzind despre Isus, a venit prin mulțime pe la spate și I-a atins haina;
28 căci își spunea: „Dacă aș atinge măcar hainele Lui, mă voi vindeca.”
29 Îndată, izvorul sângelui ei a secat și a simțit în trup că fusese vindecată de suferința ei.
30 Isus a cunoscut îndată în Sine că o putere ieșise din El și, întorcându-Se în mijlocul mulțimii, a întrebat: „Cine Mi-a atins hainele?”
31 Ucenicii Săi I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și totuși întrebi: «Cine M-a atins?»”
32 El Se uita de jur-împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33 Atunci femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse cu ea, a venit, a căzut înaintea Lui și I-a spus tot adevărul.
34 Iar El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii vindecată de suferința ta!”
35 Pe când vorbea El încă, au venit niște oameni de la casa conducătorului sinagogii, care i-au spus acestuia: „Fiica ta a murit; de ce-L mai ostenești pe Învățătorul?”
36 Dar Isus, auzind cuvintele rostite, i-a zis îndată conducătorului sinagogii: „Nu te teme; doar crede!”
37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, de Iacov și de Ioan, fratele lui Iacov.
38 Au ajuns la casa conducătorului sinagogii. Acolo, Isus a văzut o mare zarvă și oameni care plângeau și se tânguiau în gura mare.
39 A intrat și le-a zis: „De ce faceți atâta zarvă și de ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”
40 Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos pe toți afară, i-a luat pe tatăl și pe mama copilei, precum și pe cei ce erau cu El, și a intrat acolo unde zăcea copila.
41 A apucat-o de mână pe copilă și i-a zis: „Talita kumi!”, care, tradus, înseamnă: „Fetițo, ție îți spun, ridică-te!”
42 Fetița s-a ridicat îndată și a început să umble; căci era de doisprezece ani. Și toți au rămas înmărmuriți de o mare uimire.
43 El le-a poruncit cu asprime ca nimeni să nu afle lucrul acesta; apoi a spus să i se dea fetiței ceva de mâncare.