1 El a început iarăși să dea învățătură lângă mare. Deoarece s-a adunat la El o mulțime foarte mare, S-a urcat într-o barcă, pe mare, și S-a așezat; iar toată mulțimea stătea pe țărm, lângă mare. 2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, și au venit păsările* și au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc stâncos, unde nu avea mult pământ; a răsărit îndată, pentru că pământul nu era adânc; 6 dar, când s-a înălțat soarele, s-a pălit și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înăbușit-o și n-a dat rod. 8 Iar alte semințe au căzut în pământ bun; au încolțit, au crescut și au dat rod: una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9 Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit, să audă!”

10 Când a rămas singur, cei ce erau în jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11 El le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, 12 pentru ca «privind, să privească și să nu vadă, și auzind, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu și să li se ierte păcatele».”✡

13 Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceia care, îndată ce îl aud, vine Satana și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Tot așa, cei semănați pe locurile stâncoase sunt aceia care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci țin doar o vreme; apoi, cum vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnesc îndată. 18 Alții sunt cei semănați între spini; aceștia sunt cei ce au auzit Cuvântul, 19 dar grijile veacului acestuia, înșelăciunea bogățiilor și poftele după alte lucruri pătrund în ei, înăbușă Cuvântul și îl fac neroditor. 20 Iar cei ce au fost semănați în pământ bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”

21 El le-a mai zis: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc† sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic? 22 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie scos la iveală, și nimic tăinuit care să nu iasă la lumină. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!”

24 El le-a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura; și vouă, celor ce ascultați, vi se va da și mai mult. 25 Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are se va lua chiar și ceea ce are.”

26 Apoi a zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânța în pământ: 27 fie că doarme, fie că se trezește, noaptea și ziua, sămânța încolțește și crește fără ca el să știe cum. 28 Pământul rodește de la sine: mai întâi firul verde, apoi spicul, iar mai apoi bobul deplin în spic. 29 Iar când rodul este copt, omul bagă îndată secera în el, pentru că a sosit secerișul.”

30 El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31 Este ca un bob de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ; 32 dar, după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate plantele de grădină și face ramuri mari, încât păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”

33 Cu multe astfel de pilde le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l înțeleagă. 34 Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur cu ucenicii Săi, le explica totul.

35 În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt.” 36 Și, lăsând mulțimea, L-au luat cu ei în barcă așa cum Se afla. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 S-a stârnit o furtună puternică de vânt, iar valurile se izbeau de barcă, astfel încât barca aproape se umplea deja cu apă. 38 Iar El era la pupa, dormind pe un căpătâi. Ei L-au trezit și I-au zis: „Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”

39 El S-a trezit, a mustrat vântul și a zis mării: „Taci! Liniștește-te!” Vântul a încetat și s-a făcut o liniște adâncă. 40 Apoi le-a zis: „De ce sunteți atât de fricoși? Cum de nu aveți credință?”

41 Ei au fost cuprinși de o mare frică și își spuneau unul altuia: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar și vântul și marea?”