8
1 Curând după aceea, El umbla din cetate în cetate și din sat în sat, predicând și vestind Vestea Bună a Împărăției lui Dumnezeu. Cu El erau cei doisprezece
2 și câteva femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni,
3 Ioana, soția lui Cuza, administratorul lui Irod, Susana și multe altele, care le slujeau din bunurile lor.
4 Când s-a strâns o mulțime mare și au venit la El oameni din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o pildă:
5 „Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. Pe când semăna el, o parte a căzut lângă drum; a fost călcată în picioare, și păsările cerului au mâncat-o.
6 O altă sămânță a căzut pe stâncă; și, îndată ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor; și spinii au crescut împreună cu ea și au înăbușit-o.
8 Iar o altă parte a căzut în pământ bun; a crescut și a făcut rod însutit.” În timp ce spunea aceste lucruri, a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă!”
9 Atunci ucenicii Săi L-au întrebat: „Ce înseamnă pilda aceasta?”
10 El a răspuns: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca «văzând, să nu vadă, și auzind, să nu înțeleagă».
11 Iată ce înseamnă pilda: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.
12 Cei de lângă drum sunt cei care aud, dar apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă și să fie mântuiți.
13 Cei de pe stâncă sunt aceia care, atunci când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar aceștia nu au rădăcină, ci cred doar pentru o vreme, iar în vreme de ispită se leapădă.
14 Ceea ce a căzut între spini sunt cei care au auzit cuvântul, dar, mergând pe drumul lor, sunt înăbușiți de grijile, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod care să ajungă la coacere.
15 Iar ceea ce este în pământul cel bun sunt cei care, după ce au auzit cuvântul, îl păstrează într-o inimă curată și bună și aduc rod în răbdare.
16 Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o acoperă cu un vas, nici nu o pune sub pat, ci o așază pe un suport, pentru ca aceia care intră să vadă lumina.
17 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit și nimic tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină.
18 Luați seama deci cum ascultați! Căci celui ce are, i se va da; dar de la cel ce nu are, se va lua chiar și ceea ce crede că are.”
19 Mama și frații Lui au venit la El, dar nu puteau să se apropie de El din cauza mulțimii.
20 Și I s-a dat de știre: „Mama Ta și frații Tăi stau afară și vor să Te vadă.”
21 Dar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea și frații Mei sunt aceștia care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc.”
22 Într-una din acele zile, S-a urcat într-o barcă împreună cu ucenicii Săi și le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt al lacului!” Și au pornit în larg.
23 Pe când vâsleau ei, El a adormit. Atunci s-a lăsat o vijelie puternică pe lac, iar barca se umplea de apă și erau în primejdie.
24 Ei s-au apropiat de El și L-au trezit, zicând: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!” El S-a trezit și a mustrat vântul și furia apelor; acestea au încetat și s-a făcut liniște.
25 Apoi le-a zis: „Unde vă este credința?” Plini de teamă și de uimire, ei își spuneau unii altora: „Cine este Acesta de poruncește chiar și vânturilor și apei, și ele Îl ascultă?”
26 Au ajuns cu barca în ținutul gadarenilor, care este față în față cu Galileea.
27 Când a coborât Isus pe țărm, L-a întâmpinat un om din cetate, care avea demoni de multă vreme. El nu purta haine și nu locuia în casă, ci prin morminte.
28 Când L-a văzut pe Isus, a scos un strigăt, a căzut înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te rog, nu mă chinui!”
29 Căci Isus îi poruncea duhului necurat să iasă din omul acela, fiindcă de multe ori pusese stăpânire pe el; și, deși era păzit și legat cu lanțuri și cu obezi, el rupea legăturile și era mânat de demon în locurile pustii.
30 Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”
El a răspuns: „Legiune”, pentru că intraseră mulți demoni în el.
31 Și ei Îl rugau stăruitor să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
32 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Și demonii L-au rugat să le dea voie să intre în ei. Și El le-a dat voie.
33 Demonii au ieșit din om, au intrat în porci, iar turma s-a repezit pe râpă în jos, în lac, și s-a înecat.
34 Când au văzut păzitorii porcilor ce se întâmplase, au fugit și au dat de știre în cetate și prin cătune.
35 Oamenii au ieșit să vadă ce se întâmplase. Au venit la Isus și l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și în toate mințile; și s-au înfricoșat.
36 Cei ce văzuseră lucrul acesta le-au istorisit cum fusese vindecat cel demonizat.
37 Atunci toată mulțimea din ținutul înconjurător al gadarenilor L-a rugat să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors.
38 Omul din care ieșiseră demonii Îl ruga să-i îngăduie să rămână cu El, dar Isus l-a trimis acasă, zicând:
39 „Întoarce-te la casa ta și istorisește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.” Și el a plecat, vestind în toată cetatea tot ce îi făcuse Isus.
40 Când S-a întors Isus, mulțimea L-a primit cu bucurie, căci toți Îl așteptau.
41 Și iată că a venit un om numit Iair, care era conducătorul sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus și Îl ruga să vină în casa lui,
42 pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, și ea trăgea să moară. Pe când Se ducea El, mulțimile Îl împresurau din toate părțile.
43 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea își cheltuise toată averea pe doctori, dar nu putuse să fie vindecată de niciunul.
44 Ea s-a apropiat pe la spate și s-a atins de ciucurele mantiei Lui; și îndată scurgerea ei de sânge s-a oprit.
45 Și Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?”
Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și cei ce erau cu el au zis: „Stăpâne, mulțimile Te împresoară și Te înghesuie, și Tu zici: «Cine s-a atins de Mine?»”
46 Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simțit că din Mine a ieșit o putere.”
47 Femeia, văzând că nu a rămas neobservată, a venit tremurând, a căzut înaintea Lui și a mărturisit în fața întregului popor din ce pricină se atinsese de El și cum fusese vindecată îndată.
48 Atunci El i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a vindecat; du-te în pace!”
49 Pe când vorbea El încă, a venit cineva de la casa conducătorului sinagogii și i-a zis acestuia: „Fiica ta a murit; nu-L mai osteni pe Învățătorul.”
50 Dar Isus, auzind aceasta, i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai, și ea va fi vindecată.”
51 Când a ajuns la casă, nu a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, Ioan și Iacov, și de tatăl și mama fetei.
52 Toți plângeau și o jeleau. Atunci El a zis: „Nu plângeți! N-a murit, ci doarme.”
53 Ei însă își băteau joc de El, știind că murise.
54 Dar El i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: „Copilă, ridică-te!”
55 Duhul ei s-a întors în ea, și fata s-a ridicat îndată. Și Isus a poruncit să i se dea să mănânce.
56 Părinții ei au rămas înmărmuriți, dar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.