9
1 El i-a chemat împreună pe cei doisprezece și le-a dat putere și autoritate peste toți demonii și să vindece bolile.
2 Apoi i-a trimis să predice Împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
3 Și le-a zis: „Să nu luați nimic cu voi pe drum: nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveți câte două tunici.
4 În orice casă veți intra, rămâneți acolo până veți pleca din acel loc.
5 Iar dacă oamenii nu vă vor primi, când ieșiți din cetatea aceea, scuturați până și praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor!”
6 Ei au plecat și mergeau din sat în sat, vestind Vestea Bună și vindecând pretutindeni.
7 Irod tetrarhul a auzit despre tot ce se întâmpla din partea Lui și era foarte nedumerit, fiindcă unii ziceau că Ioan s-a sculat din morți,
8 alții ziceau că s-a arătat Ilie, iar alții că a înviat unul dintre profeții din vechime.
9 Dar Irod a zis: „Lui Ioan i-am tăiat eu capul; dar cine este Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și căuta să-L vadă.
10 La întoarcere, apostolii I-au istorisit tot ce făcuseră.
El i-a luat cu Sine și S-a retras deoparte, spre o regiune pustie a unei cetăți numite Betsaida.
11 Mulțimile însă au aflat și L-au urmat. El le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și îi vindeca pe cei ce aveau nevoie de vindecare.
12 Fiindcă ziua era pe sfârșite, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis: „Dă drumul mulțimii, ca să se ducă prin satele și cătunele din împrejurimi să găsească găzduire și hrană, căci aici suntem într-un loc pustiu.”
13 Dar El le-a zis: „Dați-le voi să mănânce!”
Ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești — doar dacă nu cumva să mergem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta.”
14 Căci erau vreo cinci mii de bărbați.
Atunci El a zis ucenicilor Săi: „Puneți-i să se așeze în cete de câte cincizeci.”
15 Ei au făcut așa și i-au pus pe toți să se așeze.
16 Apoi El a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le dădea ucenicilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17 Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărâmiturile care au rămas.
18 Într-o zi, pe când Se ruga El deoparte, avându-i lângă Sine pe ucenici, i-a întrebat: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?”
19 Răspunzând, ei au zis: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, că ești Ilie; iar alții, că a înviat unul dintre profeții din vechime.”
20 Și El le-a zis: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?”
Răspunzând, Petru a zis: „Hristosul lui Dumnezeu!”
21 El însă le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui lucrul acesta,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât și a treia zi să fie înviat.”
23 Apoi le zicea tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze!
24 Căci oricine vrea să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața din cauza Mea o va mântui.
25 Și ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar pierde sau s-ar nimici pe sine însuși?
26 Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Sa și în slava Tatălui și a sfinților îngeri.
27 Dar vă spun cu adevărat că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, El i-a luat cu Sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și S-a urcat pe munte să Se roage.
29 Pe când Se ruga, înfățișarea feței Sale s-a schimbat, iar îmbrăcămintea Lui a devenit albă și strălucitoare ca fulgerul.
30 Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El: erau Moise și Ilie,
31 care, arătându-se în slavă, vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească la Ierusalim.
32 Petru și tovarășii săi erau îngreuiați de somn; dar, când s-au trezit bine, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.
33 Și, pe când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” Nu știa ce spune.
34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a acoperit cu umbra lui; și ucenicii s-au înfricoșat când i-a învăluit norul.
35 Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați!”
36 Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ei au tăcut și, în zilele acelea, nu au spus nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37 A doua zi, când au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mare mulțime.
38 Și iată că un om din mulțime a strigat, zicând: „Învățătorule, Te rog, îndură-Te și privește spre fiul meu, căci este singurul meu copil!
39 Un duh îl apucă și deodată țipă; îl scutură cu putere până face spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit.
40 M-am rugat de ucenicii Tăi să-l alunge, dar nu au putut.”
41 Răspunzând, Isus a zis: „O, generație necredincioasă și stricată! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-l aici pe fiul tău!”
42 Pe când se apropia băiatul, demonul l-a trântit la pământ și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a redat tatălui său.
43 Și toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Pe când toți se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus a zis ucenicilor Săi:
44 „Puneți-vă bine în urechi aceste cuvinte: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.”
45 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci le era ascuns, ca să nu-l priceapă; și se temeau să-L întrebe cu privire la acest cuvânt.
46 Între ei s-a iscat apoi o discuție: care dintre ei ar fi cel mai mare?
47 Cunoscând gândul inimii lor, Isus a luat un copilaș, l-a pus lângă Sine
48 și le-a zis: „Oricine îl primește pe acest copilaș în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acela este mare.”
49 Răspunzând, Ioan a zis: „Stăpâne, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu Te urmează împreună cu noi.”
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriți! Căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
51 Când s-au apropiat zilele în care urma să fie înălțat la cer, Isus S-a hotărât să meargă la Ierusalim.
52 A trimis înaintea Sa niște mesageri, care, în drumul lor, au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească găzduire.
53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.
54 Văzând aceasta, ucenicii Săi Iacov și Ioan au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, așa cum a făcut și Ilie?”
55 Dar El S-a întors și i-a mustrat, zicând: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!
56 Căci Fiul Omului nu a venit să nimicească viețile oamenilor, ci să le mântuiască.”
Și s-au dus în alt sat.
57 Pe când mergeau ei pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!”
58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul.”
59 Altuia i-a zis: „Urmează-Mă!”
Dar el a răspuns: „Doamne, dă-mi voie să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.”
60 Însă Isus i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!”
61 Un altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas-bun de la ai mei, de acasă.”
62 Isus i-a răspuns: „Nimeni care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.”