23
1 Atunci toată adunarea s-a ridicat și L-a dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2 Ei au început să-L învinuiască, zicând: „L-am găsit pe omul acesta rătăcindu-ne neamul, oprind plata tributului către Cezar și zicând că El însuși este Hristosul, un rege.”
3 Pilat L-a întrebat: „Tu ești Regele iudeilor?” Isus i-a răspuns: „Tu o zici.”
4 Pilat le-a zis preoților celor mai de seamă și mulțimilor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.”
5 Dar ei stăruiau și mai mult, zicând: „Întărâtă poporul învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.”
6 Când a auzit Pilat aceasta, a întrebat dacă omul acela este galileean.
7 Și, aflând că este sub jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el la Ierusalim în zilele acelea.
8 Când l-a văzut Irod pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de multă vreme dorea să-L vadă, pentru că auzise multe lucruri despre El, și spera să vadă vreo minune făcută de El.
9 L-a pus la Întrebări cu multe cuvinte, dar Isus nu i-a răspuns nimic.
10 Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo și-L învinuiau cu vehemență.
11 Irod, împreună cu ostașii lui, L-a disprețuit și L-a batjocorit: L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și L-a trimis înapoi la Pilat.
12 În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit între ei, căci înainte fuseseră în dușmanie.
13 Pilat a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe conducători și pe popor
14 și le-a zis: „Mi l-ați adus pe omul acesta ca pe unul care răzvrătește poporul. Iată că, după ce l-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit în el nicio vină din cele de care îl învinuiți;
15 nici Irod, căci v-am trimis la el, și iată că el n-a făcut nimic vrednic de moarte.
16 Așadar, după ce-l voi pedepsi, i voi da drumul.”
17
18 Dar ei au strigat cu toții într-un glas: „La o parte cu omul acesta și eliberează-ni-l pe Baraba!”
19 Baraba acesta fusese aruncat în temniță din cauza unei răscoale care avusese loc în cetate și din cauza unei ucideri.
20 Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-I elibereze pe Isus.
21 Dar ei strigau: „Răstignește-L, răstignește-L!”
22 El le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut omul acesta? Eu n-am găsit în El nicio vină vrednică de moarte; așadar, după ce-L voi pedepsi, Îi voi da drumul.”
23 Dar ei stăruiau cu strigăte mari, cerând ca Isus să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au avut câștig de cauză.
24 Pilat a hotărât să se facă ce cereau ei.
25 L-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și ucidere, pe care-l ceruseră ei, iar pe Isus L-a dat în voia lor.
26 Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și au pus crucea pe el ca s-o ducă după Isus.
27 O mare mulțime din popor și femei care Jăluiau și plângeau sețineau după El.
28 Isus s-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru Mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri!
29 Căci iată, vor veni zile în care se va zice: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care nu au născut și de sânii care nu au alăptat!»
30 Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!», și dealurilor: «Acoperiți-ne!»
31 Căci, dacă fac aceste lucruri cu lemnul verde, ce se va face cu cel uscat?”
32 Erau duși împreună cu El și alți doi malefactori, ca să fie uciși.
33 Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo pe El și pe malefactori, unul la dreapta și altul la stânga.
34 Și Isus a zis: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Apoi au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
35 Poporul stătea și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, zicând: „Pe alții i-a mântuit; să se mântuiască pe sine însuși, dacă El este Hristosul lui Dumnezeu, Cel Ales!”
36 Ostașii își băteau și ei joc de El, apropiindu-se și oferindu-I oțet,
37 și zicând: „Dacă ești Regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!”
38 Deasupra Lui era scrisă o inscripție în litere grecești, latinești și ebraice: „ACESTA ESTE REGELE IUDEILOR”.
39 Unul dintre malefactorii care erau atârnați pe cruce L-a insultat, zicând: „Nu ești tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți și pe noi!”
40 Dar celălalt l-a înfruntat și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?
41 Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre; dar omul acesta n-a făcut niciun rău.”
42 Apoi a zis: „Isuse, adu-ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”
43 Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”
44 Era cam pe la ceasul al șaselea; și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea,
45 soarele s-a întunecat, iar perdeaua dinăuntru a Templului s-a rupt la mijloc.
46 Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și, după ce a spus aceste lucruri, și-a dat duhul.
47 Sutașul, văzând ce se întâmplase, L-a slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta a fost un om drept!”
48 Și toate mulțimile care veniseră la priveliștea aceasta și văzuseră cele întâmplate s-au întors bătându-se în piept.
49 Toți cunoscuții Lui și femeile care Îl însoțiseră din Galileea stăteau la o distanță oarecare și priveau aceste lucruri.
50 Și iată că era un om numit Iosif, care era membru al Sfatului, om bun și drept
51 (el nu fusese de acord cu hotărârea și cu fapta lor). El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53 L-a dat jos de pe cruce, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care mai fusese pus nimeni niciodată.
54 Era ziua Pregătirii, și era aproape să înceapă Sabatul.
55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au mers în urmă și au văzut mormântul și felul în care a fost pus trupul Lui.
56 Ele s-au întors și au pregătit mirodenii și miruri. Apoi în ziua Sabatului s-au odihnit, potrivit poruncii.