24
1 Dar în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, au venit la mormânt, aducând mirodeniile pe care le pregătiseră.
2 Au găsit piatra rostogolită de pe mormânt;
3 au intrat înăuntru, dar n-au găsit trupul Domnului Isus.
4 Pe când erau ele pline de nedumerire cu privire la aceasta, iată că doi bărbați în veșminte strălucitoare s-au așezat lângă ele.
5 Fiind înfricoșate și plecându-și fețele la pământ, bărbații le-au zis: „De ce Îl căutați pe Cel viu între cei morți?
6 Nu este aici, ci a înviat! Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit pe când era încă în Galileea,
7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învieze.”
8 Ele și-au adus aminte de cuvintele Lui,
9 s-au întors de la mormânt și au istorisit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10 Cele care le-au spus apostolilor aceste lucruri erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov, împreună cu celelalte femei care erau cu ele.
11 Cuvintele acestea li s-au părut a fi niște basme și nu le-au crezut.
12 Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut doar fâșiile de pânză zăcând singure; și a plecat acasă, mirându-se de ceea ce se întâmplase.
13 În tocmai aceeași zi, doi dintre ucenici mergeau spre un sat numit Emaus, aflat la o distanță de șaizeci de stadii de Ierusalim.
14 Ei vorbeau între ei despre toate aceste evenimente care se petrecuseră.
15 Pe când vorbeau și se sfătuiau ei astfel, Isus Însuși S-a apropiat și mergea împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau ținuți, așa că nu L-au recunoscut.
17 Atunci El le-a zis: „Despre ce vorbiți voi pe drum, și de ce sunteți soți?”
18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Ești tu singurul străin în Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?”
19 El le-a zis: „Ce lucruri?” I-au răspuns: „Cele privitoare la Isus din Nazaret, care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor;
20 cum preoții cei mai de seamă și conducătorii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit.
21 Noi trăgeam nădejde că El este Cel care avea să-L răscumpere pe Israel. Dar, mai mult decât atât, iată că este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22 Este adevărat că niște femei din mijlocul nostru ne-au pus pe gânduri; ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt
23 și, negăsindu-i trupul, au venit și au spus că au văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
24 Unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit totul așa cumosiseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25 Atunci Isus le-a zis: „O, oameni nepricepuți și greoi la inimă în a crede tot ce au spus profeții!
26 Nu trebuia oare ca Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava Sa?”
27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit în toate Scripturile lucrurile privitoare la El.
28 Pe când se apropiau de satul în care mergeau, El S-a arătat că vrea să meargă mai departe.
29 Dar ei L-au stăruit, zicând: „Rămâi cu noi, căci este spre seară și ziua este pe sfârșite!” Și a intrat să rămână cu ei.
30 Pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o.
31 Atunci li s-au deschis ochii și L-au recunoscut; dar El S-a făcut nevazut dinaintea lor.
32 Și ei au zis unii către alții: „Nu ne ardea inima în noi pe drum, când ne vorbea și ne deschidea Scripturile?”
33 S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei,
34 care ziceau: „Domnul a înviat într-adevăr și i s-a arătat lui Simon!”
35 Și ei au istorisit ce se întâmplase pe drum și cum fusese recunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Pe când vorbeau ei aceste lucruri, Isus Însuși a stătut în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”
37 Înspăimântați și plini de frică, ei credeau că văd un duh.
38 Dar El le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimi?
39 Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele: Eu însumi sunt! Atingeți-Mă și vedeți, căci un duh nu are carne și oase, cum vedeți că am Eu.”
40 După ce a spus aceasta, le-a arătat mâinile și picioarele.
41 Fiindcă ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”
42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.
43 El le-a luat și a mâncat înaintea lor.
44 Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam pe când eram încă cu voi: că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi.”
45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.
46 Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristosul și să învieze a treia zi din morți;
47 și să fie predicate în Numele Lui pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând din Ierusalim.
48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49 Și iată că voi trimite peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar voi rămâneți în cetatea Ierusalimului până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania; și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat.
51 Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer.
52 După ce s-au închinat Lui, ei s-au întors la Ierusalim cu o mare bucurie
53 și erau tot timpul în Templu, lăudându-L și binecuvântându-L pe Dumnezeu. Amin.