22
1 Se apropia Sărbătoarea Azimilor, numită Paștele.
2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de popor.
3 Atunci Satana a intrat în Iuda, numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4 El s-a dus și a vorbit cu preoții cei mai de seamă și cu căpitanii oștirii templului cum să li-L dea în mână.
5 Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea bani.
6 El a încuviințat și căuta un prilej potrivit ca să li-L dea în mână fără mare mulțime.
7 A sosit ziua Azimilor, în care trebuia jertfit Paștele.
8 Atunci Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Duceți-vă și pregătiți-ne Paștele, ca să-l mâncăm!”
9 Ei L-au întrebat: „Unde vrei să-l pregătim?”
10 El le-a zis: „Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; urmați-l în casa în care va intra!
11 Să-i spuneți stăpânului casei: «Învățătorul îți trimite vorbă: Unde este camera de oaspeți în care să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»
12 El vă va arăta o cameră mare de sus, mobilată și gata; acolo să faceți pregătirile.”
13 Ei au plecat, au găsit totul așa cum le spusese și au pregătit Paștele.
14 Când a sosit ceasul, S-a așezat la masă, împreună cu cei doisprezece apostoli.
15 Și le-a zis: „Am dorit foarte mult să mănânc acest Paște cu voi înainte de pătimirea Mea;
16 căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.”
17 Apoi a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi;
18 căci vă spun că nu voi mai bea de acum înainte din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.”
19 A luat și pâine, a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care este dat pentru voi; faceți aceasta în amintirea Mea!”
20 Tot așa, după cină, a luat și paharul, zicând: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care este vărsat pentru voi.
21 Însă iată că mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă!
22 Fiul Omului Se duce, Acela după cum a fost rânduit; dar vai de omul acela prin care este vândut!”
23 Ei au început să se întrebe unii pe alții cine dintre ei ar fi cel care avea să facă lucrul acesta.
24 Între ucenici s-a stârnit și o neînțelegere: cine dintre ei era socotit cel mai mare?
25 Isus le-a zis: „Regii neamurilor domnesc peste ele, și celor ce le stăpânesc li se dă numele de binefăcători.
26 Voi să nu fiți așa; ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și cel ce cârmuiește să fie ca cel ce slujește.
27 Căci cine este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește? Oare nu cine stă la masă? Iată, Eu însumi sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.
28 Voi sunteți cei ce ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29 De aceea, Eu vă urez o împărăție, așa cum Tatăl Meu Mi-a urat Mie,
30 ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să ședeți pe tronuri ca să judecați cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”
31 Domnul a zis: „Simone, Simone, iată că Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.
32 Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința; și tu, după ce te vei fi întors la Dumnezeu, întărește-ți frații!”
33 Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine și în temniță, și la moarte!”
34 Dar El a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul până nu te vei lepăda de trei ori că Mă cunoști.”
35 Apoi le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, v-a lipsit ceva?”
Ei au răspuns: „Nimic.”
36 Și El le-a zis: „Dar acum, cine are o pungă s-o ia; tot așa și o traistă; și cine n-are sabie să-și vândă mantaua și să-și cumpere una!
37 Căci vă spun că trebuie să se îndeplinească în Mine lucrul acesta care este scris: «El a fost pus în rândul celor fără de lege.» Tot ce este scris despre Mine își are împlinirea.”
38 Ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii!” Și El le-a zis: „Ajunge!”
39 După aceea a ieșit și S-a dus, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat.
40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”
41 Apoi S-a depărtat de ei cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și S-a rugat,
42 zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
43 Atunci I s-a arătat un înger din cer, care Îl întărea.
44 Fiind în agonie, El se ruga și mai stăruitor; și sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.
45 După ce S-a ridicat din rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit dormind de întristare.
46 Și le-a zis: „De ce dormiți? Sulați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!”
47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit o mulțime. Cel numit Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute.
48 Dar Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl vânzi pe Fiul Omului?”
49 Cei care erau în jurul Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
50 Și unul dintre ei l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-o așa!” Apoi S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat.
52 Isus le-a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpitanilor oștirii templului și bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege ca împotriva unui tâlhar?
53 În fiecare zi am fost cu voi în Templu, și n-ați întins mâinile împotriva Mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”
54 După ce L-au prins, L-au dus și L-au adus în casa marelui preot. Petru ÎL urma de departe.
55 Ei au aprins un foc în mijlocul curții și s-au așezat împreună în jurul lui. Petru s-a așezat și el în mijlocul lor.
56 O slujnică l-a văzut șezând la lumină și, uitându-se țintă la el, a zis: „Și omul acesta era cu El!”
57 Dar el s-a lepădat, zicând: „Femeie, nu-L cunosc!”
58 După puțin timp, un altul l-a văzut și a zis: „Și tu ești unul dintre ei!” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!”
59 După ce a trecut cam un ceas, un altul a întărit cu tărie, zicând: „Nu se poate să nu fi fost și acesta cu El, căci este galileean!”
60 Dar Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui!” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.
61 Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul astăzi, te vei lepăda de Mine de trei ori.”
62 Și, ieșind afară, Petru a plâns cu amar.
63 Oamenii care Îl țineau pe Isus își băteau joc de El și Îl băteau.
64 L-au legat la ochi și L-au întrebat, zicând: „Ghicește! Cine Te-a lovit?”
65 Și rosteau împotriva Lui multe alte cuvinte de batjocură.
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, preoții cei mai de seamă și cărturarii; L-au dus în Sfatul lor
67 și I-au zis: „Dacă ești tu Hristosul, spune-ne!” El le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68 și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde și nu Mă veți lăsa să plec.
69 Dar de acum încolo, Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
70 Toți au zis: „Ești tu atunci Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Voi înșivă ziceți că sunt.”
71 Ei au zis: „Ce mai avem nevoie de alte mărturii? Căci am auzit chiar noi din gura Lui!”