18
1 El le-a spus apoi o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage întotdeauna și să nu-și piardă nădejdea.
2 Le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: «Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu!»
4 Multă vreme nu a vrut să-i facă dreptate. Dar, în cele din urmă, și-a zis în sinea lui: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu și nu mă rușinez de oameni,
5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit să-mi bată capul.»”
6 Și Domnul a zis: „Auziți ce spune judecătorul cel nedrept!
7 Și Dumnezeu nu le va face oare dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, măcar că îndelung rabdă cu privire la ei?
8 Vă spun că le va face dreptate în curând! Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?”
9 El a spus apoi această pildă și pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:
10 „Doi oameni au urcat la Templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș.
11 Fariseul stătea în picioare și se ruga în sinea lui astfel: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni — hrăpăreți, nedrepți, adulteri — sau chiar ca vameșul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din toate veniturile mele.»
13 Vameșul însă stătea departe și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea în piept, zicând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»
14 Vă spun că acesta a coborât acasă socotit drept, mai degrabă decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, dar cine se smerește pe sine va fi înălțat.”
15 Oamenii Îi aduceau și copilașii, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, îi mustrau.
16 Isus însă i-a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei!
17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra nicidecum în ea.”
18 Un conducător L-a întrebat, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19 Isus i-a răspuns: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.
20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter», «Să nu ucizi», «Să nu furi», «Să nu depui mărturie mincinoasă», «Cinstește-ți tatăl și mama!»”
21 El a zis: „Toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.”
22 Când a auzit Isus acestea, i-a zis: „Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea o comoară în ceruri! Apoi vino și urmează-Mă!”
23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat foarte tare, căci era foarte bogat.
24 Văzându-l că s-a întristat atât de mult, Isus a zis: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25 Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!”
26 Cei ce L-au auzit au întrebat: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27 El a răspuns: „Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28 Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat tot ce aveam și Te-am urmat!”
29 Și El le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau soția, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30 și să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viața veșnică.”
31 Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată, urcăm la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin profeți despre Fiul Omului se va împlini!
32 Căci va fi dat pe mâna neamurilor, va fi batjocorit, ocărât și scuipat;
33 și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; dar a treia zi va învia.”
34 Ei nu au înțeles nimic din aceste lucruri; cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu pricepeau ce le spunea.
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
36 Când a auzit mulțimea trecând, a întrebat ce se întâmplă.
37 I-au spus că trece Isus din Nazaret.
38 Atunci el a strigat, zicând: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39 Cei ce mergeau înainte îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40 Isus S-a oprit și a poruncit ca orbul să fie adus la El. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ți fac?”
El a răspuns: „Doamne, să-mi capăt vederea!”
42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea! Credința ta te-a mântuit.”
43 Îndată orbul și-a căpătat vederea și L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu. Și tot poporul, când a văzut cele întâmplate, L-a lăudat pe Dumnezeu.