1 El a zis ucenicilor Săi: „Este cu neputință să nu vină prilejuri de poticnire; dar vai de acela prin care vin! 2 Ar fi mai de folos pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să-l facă să păcătuiască pe unul dintre acești micuți. 3 Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l! Și dacă se pocăiește, iartă-l! 4 Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și de șapte ori pe zi se întoarce la tine și zice: «Îmi pare rău!», să-l ierți!”

5 Apostolii I-au zis Domnului: „Mărește-ne credința!”

6 Și Domnul a zis: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: «Dezrădăcinează-te și sădește-te în mare!», și v-ar asculta. 7 Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice când se întoarce de la câmp: «Vino îndată și așază-te la masă»? 8 Nu îi va zice mai degrabă: «Pregătește-mi cina, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu, și după aceea vei mânca și vei bea și tu»? 9 Are el oare vreo obligație față de robul acela pentru că a făcut ce i se poruncise? Nu cred. 10 Tot așa și voi, când veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: «Suntem niște robi nevrednici; am făcut doar ceea ce eram datori să facem.»”

11 În timp ce mergea spre Ierusalim, El trecea printre Samaria și Galileea. 12 Și, pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși. Ei au stat departe, 13 și-au ridicat glasul și au zis: „Isuse, Stăpâne, îndură-Te de noi!”

14 Văzându-i, El le-a zis: „Duceți-vă și arătați-vă preoților!” Și, pe când se duceau ei, au fost curățiți. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors, slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 S-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Și era samaritean.

17 Răspunzând, Isus a zis: „Oare nu au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt? 18 Nu s-a găsit niciunul care să se întoarcă și să-I dea slavă lui Dumnezeu, decât străinul acesta?” 19 Apoi i-a zis: „Ridică-te și pleacă; credința ta te-a mântuit!”

20 Întrebat de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să izbească privirile. 21 Nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!» Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru.”

22 Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, și nu o veți vedea. 23 Vi se va zice: «Iată-L aici!» sau «Iată-L acolo!» Să nu vă duceți, nici să nu vă luați după ei! 24 Căci, după cum fulgerul, când scapără, luminează de la o margine a cerului până la cealaltă margine a cerului, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. 25 Dar mai întâi El trebuie să pătimească multe și să fie respins de această generație. 26 Și, așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: 27 oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua în care a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. 28 Tot așa cum s-a întâmplat și în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau; 29 dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. 30 Tot așa va fi și în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei, iar lucrurile lui vor fi în casă, să nu coboare să le ia; și, tot așa, cine va fi pe câmp să nu se întoarcă la cele rămase în urmă. 32 Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33 Oricine va căuta să-și scape viața o va pierde; și oricine o va pierde o va păstra vie. 34 Vă spun că în noaptea aceea vor fi doi într-un singur pat: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună: una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.” 36 *

37 Răspunzând, ei L-au întrebat: „Unde, Doamne?”

Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii.”