Vestea Bună după
Luca
1
1 Întrucât mulți s-au încumetat să alcătuiască o istorisire despre lucrurile care s-au împlinit printre noi,
2 așa cum ni le-au transmis cei care, de la început, au fost martori oculari și slujitori ai cuvântului,
3 mi s-a părut bine și mie, după ce am cercetat cu de-amănuntul toate lucrurile de la început, să-ți scriu în ordine, prealesule Teofil,
4 ca să cunoști temeinicia lucrurilor în care ai fost îndrumat.
5 În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. El avea o soție dintre fiicele lui Aaron, iar numele ei era Elisabeta.
6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului.
7 Dar nu aveau niciun copil, pentru că Elisabeta era stearpă, și amândoi erau înaintați în vârstă.
8 Pe când își îndeplinea slujba de preot înaintea lui Dumnezeu, după rândul cetei sale,
9 potrivit obiceiului preoției, i-a căzut la sorți să intre în Templul Domnului și să ardă tămâie.
10 Și toată mulțimea poporului se ruga afară la ceasul tămâierii.
11 Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii.
12 Zaharia s-a tulburat când l-a văzut și l-a cuprins frica.
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan.
14 El îți va fi o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15 Căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură tare. El va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.
16 Și pe mulți dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea Lui în duhul și puterea lui Ilie, «ca să întoarcă inimile părinților spre copii» și pe cei neascultători la înțelepciunea celor drepți, ca să gătească Domnului un popor pregătit.”
18 Zaharia i-a zis îngerului: „Prin ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.”
19 Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu. Am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună.
20 Iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”
21 Poporul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în Templu.
22 Când a ieșit, nu le-a putut vorbi, și ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea întruna semne și a rămas mut.
23 Când s-au împlinit zilele slujbei sale, a plecat acasă.
24 După aceste zile, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și s-a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând:
25 „Așa mi-a făcut Domnul în zilele în care Și-a îndreptat privirea spre mine, ca să-mi îndepărteze ocara dintre oameni.”
26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Bucură-te, cea căreia i s-a făcut mare har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!”
29 Dar când l-a văzut, ea s-a tulburat foarte tare de cuvântul acesta și se gândea ce ar putea să însemne acest salut.
30 Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu.
31 Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele «Isus».
32 El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt. Domnul Dumnezeu Îi va da tronul tatălui Său David,
33 și El va împărăți peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăția Lui nu va avea sfârșit.”
34 Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face aceasta, fiindcă eu sunt fecioară?”
35 Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi numit Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că și Elisabeta, ruda ta, a conceput un fiu la bătrânețe; și aceasta este a șasea lună pentru ea, care era numită stearpă.
37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.”
38 Maria a zis: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvântul tău!”
Atunci îngerul a plecat de la ea.
39 În zilele acelea, Maria s-a ridicat și s-a dus în grabă spre ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda.
40 A intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta.
41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a tresăltat în pântecele ei, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42 Ea a strigat cu glas tare și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău!
43 Și cum de mi-a fost dat mie acest har, ca mama Domnului meu să vină la mine?
44 Căci iată, îndată ce mi-a ajuns la urechi glasul salutului tău, pruncul a tresăltat de bucurie în pântecele meu!
45 Ferice de aceea care a crezut, pentru că lucrurile care i-au fost spuse de la Domnul se vor împlini!”
46 Și Maria a zis:
„Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul
47 și duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că a privit la starea smerită a roabei Sale.
Căci iată, de acum înainte, toate generațiile mă vor numi fericită,
49 pentru că Cel Puternic a făcut lucruri mari pentru mine.
Sfânt este Numele Lui,
50 iar îndurarea Lui este din generație în generație față de cei ce se tem de El.
51 El a arătat putere cu brațul Său;
i-a risipit pe cei mândri în gândurile inimii lor.
52 I-a dat jos de pe tronuri pe conducători
și i-a înălțat pe cei smeriți.
53 Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți,
iar pe cei bogați i-a trimis înapoi cu mâinile goale.
54 El l-a ajutat pe robul Său Israel, amintindu-Și de îndurarea Sa,
55 așa cum le-a vorbit părinților noștri —
față de Avraam și de urmașii lui în veci.”
56 Maria a rămas cu ea vreo trei luni, apoi s-a întors acasă.
57 Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.
58 Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul Și-a arătat marea îndurare față de ea și s-au bucurat împreună cu ea.
59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilul și voiau să-l numească Zaharia, după numele tatălui său.
60 Dar mama lui a răspuns: „Nu! Ci se va numi Ioan.”
61 Ei i-au zis: „Nu este nimeni printre rudele tale care să poarte acest nume.”
62 Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să afle cum ar vrea el să-l numească.
63 El a cerut o tăbliță de scris și a scris: „Numele lui este Ioan.”
Și toți s-au mirat.
64 Îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și el vorbea, binecuvântându-L pe Dumnezeu.
65 Pe toți vecinii lor i-a cuprins teama, și în tot ținutul muntos al Iudeii se vorbea despre toate aceste lucruri.
66 Toți cei care le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Ce va fi oare acest copil?” Și mâna Domnului era cu el.
67 Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:
68 „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
pentru că a cercetat și a răscumpărat poporul Său,
69 și ne-a ridicat un corn de mântuire în casa robului Său David
70 (așa cum a vorbit prin gura sfinților Săi profeți din vechime),
71 o mântuire față de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc!
72 El Își arată astfel îndurarea față de părinții noștri
și Își aduce aminte de legământul Său cel sfânt,
73 potrivit jurământului pe care i l-a făcut lui Avraam, tatăl nostru,
74 că ne va îngădui ca, după ce vom fi izbăviți din mâna vrăjmașilor noștri,
să-I slujim fără frică,
75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre.
76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt;
căci vei merge înaintea feței Domnului, ca să-I pregătești căile
77 și să dai poporului Său cunoștința mântuirii prin iertarea păcatelor lor,
78 datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru,
prin care ne va cerceta Soarele care răsare din înălțime,
79 ca să-i lumineze pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții
și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.”
80 Iar copilul creștea și se întărea în duh. Și a stat în pustie până în ziua arătării sale înaintea lui Israel.