11
1 Era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei.
2 Maria era aceea care L-a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei; și fratele ei, Lazăr, era cel bolnav.
3 Surorile au trimis deci la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav!”
4 Când a auzit aceasta, Isus a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci este pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5 Și Isus o iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr.
6 Așadar, deși a auzit că este bolnav, a mai rămas două zile în locul în care Se afla;
7 apoi, după aceea, le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea!”
8 Ucenicii I-au zis: „Rabi, adineauri căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci iarăși acolo?”
9 Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi;
10 dar, dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.”
11 După ce a spus acestea, a adăugat: „Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.”
13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna somnului.
14 Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit.
15 Și Mă bucur, pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeți. Dar acum, haideți să mergem la el!”
16 Atunci Toma, numit Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Haideți să mergem și noi, ca să murim împreună cu El!”
17 Când a sosit Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt.
18 Betania era aproape de Ierusalim, la o depărtare de vreo cincisprezece stadii.
19 Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit în întâmpinare; Maria însă ședea în casă.
21 Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22 Dar și acum știu că tot ce-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.”
23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia!”
24 Marta I-a răspuns: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25 Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
26 Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi lucrul acesta?”
27 Ea I-a zis: „Da, Doamne; eu am ajuns să cred că Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume.”
28 După ce a spus acestea, s-a dus și a chemat-o în taină pe sora ei, Maria, zicându-i: „Învățătorul este aici și te cheamă.”
29 Cum a auzit, Maria s-a ridicat repede și s-a dus la El.
30 Căci Isus încă nu intrase în sat, ci Se afla tot în locul unde-L întâmpinase Marta.
31 Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au mers după ea, gândindu-se că se duce la mormânt ca să plângă acolo.
32 Când a ajuns Maria acolo unde era Isus și L-a văzut, I-a căzut la picioare și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!”
33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Său, S-a tulburat
34 și a întrebat: „Unde l-ați pus?”
Ei I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”
35 Isus a plâns.
36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!”
37 Dar unii dintre ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă în așa fel încât nici omul acesta să nu moară?”
38 Isus, înfiorându-Se din nou în Sine Însuși, S-a îndreptat spre mormânt. Acesta era o peșteră, și la intrarea ei era pusă o piatră.
39 Isus a zis: „Dați piatra la o parte!”
Marta, sora celui mort, I-a zis: „Doamne, miroase deja greu, căci este mort de patru zile.”
40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41 Au dat deci piatra la o parte de la locul unde zăcea cel mort. Iar Isus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat.
42 Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar am vorbit așa pentru mulțimea care stă în jur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43 După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44 Și cel mort a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, iar cu fața înfășurată într-un ștergar.
Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă!”
45 Atunci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Isus au crezut în El.
46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47 Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și ziceau: „Ce ne facem? Omul Acesta săvârșește multe semne!
48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru sfânt, și neamul.”
49 Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic;
50 și nici nu vă gândiți că este în folosul nostru să moară un singur om pentru popor, și să nu piară tot neamul!”
51 Dar el nu a spus aceasta de la sine însuși; ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus avea să moară pentru neam —
52 și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să-i adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei răspândiți.
53 Din ziua aceea s-au sfătuit deci să-L omoare.
54 De aceea Isus nu mai umbla deschis printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo cu ucenicii Săi.
55 Paștele iudeilor era aproape. Și mulți din ținutul acela au urcat la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curățească.
56 Ei Îl căutau pe Isus și, stând în templu, vorbeau unii cu alții: „Ce credeți? Nu va veni deloc la sărbătoare?”
57 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii dăduseră poruncă, dacă știe cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă.