12
1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel care murise și pe care El îl înviase din morți.
2 Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El.
3 Atunci Maria a luat o litră de mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și casa s-a umplut de mireasma mirului.
4 Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L trădeze, a zis:
5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat săracilor?”
6 Dar a spus aceasta nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era hoț și, cum ținea el punga cu bani, lua din ce se punea în ea.
7 Dar Isus a zis: „Las-o în pace! Ea l-a păstrat pentru ziua pregătirii Mele de îngropare.
8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.”
9 O mare mulțime de iudei au aflat că Isus este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci să-l vadă și pe Lazăr, pe care El îl înviase din morți.
10 Atunci preoții cei mai de seamă s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr,
11 căci din cauza lui mulți dintre iudei plecau de la ei și credeau în Isus.
12 A doua zi, marea mulțime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim,
13 a luat ramuri de finic și I-a ieșit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Regele lui Israel!”
14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, după cum este scris:
15 „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Regele tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe.”
16 Ucenicii Săi nu au înțeles aceste lucruri la început; dar, când a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că acestea erau scrise despre El și că ei le îndepliniseră față de El.
17 Mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase din morți depunea mărturie despre lucrul acesta.
18 De aceea I-a și ieșit în întâmpinare mulțimea, fiindcă auzise că El făcuse acest semn.
19 Atunci fariseii și-au zis între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic? Iată că lumea s-a dus după El!”
20 Printre cei ce urcaseră să se închine la sărbătoare erau și unii greci.
21 Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat, zicând: „Domnule, vrem să-L vedem pe Isus.”
22 Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului.
24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod.
25 Cine-și iubește viața o va pierde; iar cine-și urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.
26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și acolo unde sunt Eu, va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 „Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? «Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta!
28 Tată, proslăvește-Ți Numele!”
Atunci a venit un glas din cer, zicând: „L-am proslăvit și-L voi mai proslăvi!”
29 Mulțimea care stătea acolo și a auzit zicea că a fost un tunet. Alții ziceau: „I-a vorbit un înger!”
30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum stăpânitorul acestei lumi va fi aruncat afară.
32 Iar Eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți oamenii.”
33 Spunea aceasta ca să arate cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulțimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristosul rămâne în veac; cum dar spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”
35 Atunci Isus le-a zis: „Lumina mai este printre voi încă puțină vreme. Umblați cât timp aveți Lumina, ca să nu vă surprindă întunericul; căci cine umblă în întuneric nu știe încotro merge.
36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai luminii.” Isus a rostit aceste lucruri, apoi a plecat și S-a ascuns de ei.
37 Deși făcuse atât de multe semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească cuvântul rostit de profetul Isaia:
„Doamne, cine a crezut vestirea noastră?
Și cui i s-a descoperit brațul Domnului?”
39 De aceea nu puteau să creadă, pentru că Isaia a mai spus:
40 „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă la Mine,
și să-i vindec.”
41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui și a vorbit despre El.
42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu-L mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă;
43 căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat și a zis: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis;
45 și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis.
46 Eu am venit ca Lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am rostit Eu, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49 Pentru că Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a dat poruncă ce să spun și cum să vorbesc.
50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun întocmai cum Mi le-a spus Tatăl.”