1 În zilele acelea, pe măsură ce numărul ucenicilor se înmulțea, a apărut o plângere din partea eleniștilor* împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea zilnică. 2 Cei doisprezece au convocat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit ca noi să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu ca să servim la mese. 3 De aceea, fraților, alegeți dintre voi șapte bărbați cu o mărturie bună, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem responsabili de această sarcină. 4 Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea cuvântului.”

5 Aceste cuvinte au plăcut întregii mulțimi. L-au ales pe Ștefan, un om plin de credință și de Duhul Sfânt, pe Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae, un prozelit din Antiohia. 6 I-au adus înaintea apostolilor, iar aceștia, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei.

7 Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim. Chiar și o mare mulțime de preoți erau ascultători de credință.

8 Ștefan, plin de credință și de putere, făcea minuni și semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a „Libertinilor”, dintre cirenieni, dintre alexandrini și dintre cei din Cilicia și Asia, și au început să discute în contradictoriu cu Ștefan. 10 Ei nu puteau însă să țină piept înțelepciunii și Duhului prin care vorbea el. 11 Atunci au pus pe ascuns niște oameni să spună: „L-am auzit rostind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu.” 12 Au stârnit poporul, pe bătrâni și pe cărturari, au venit pe neașteptate asupra lui, l-au prins și l-au dus în fața Sinedriului. 13 Au adus martori mincinoși care ziceau: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt și a Legii. 14 Căci l-am auzit spunând că acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a lăsat Moise.” 15 Toți cei care stăteau în Sinedriu și-au ațintit ochii asupra lui și au văzut că fața lui era ca fața unui înger.