7
1 Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?”
2 El a răspuns: „Frați și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei I S-a arătat părintelui nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,
3 și i-a zis: «Ieși din țara ta și de lângă rudele tale și vino într-o țară pe care ți-o voi arăta.»
4 Atunci a ieșit din țara caldeenilor și a locuit în Haran. De acolo, după ce a murit tatăl său, Dumnezeu l-a mutat în această țară în care locuiți voi acum.
5 Nu i-a dat nicio moștenire în ea, nici măcar o palmă de pământ pe care să-și pună piciorul. A promis însă că i-o va da în stăpânire, lui și urmașilor lui după el, deși pe atunci nu avea niciun copil.
6 Dumnezeu a vorbit astfel: că urmașii lui vor locui ca străini într-o țară străină, și că vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani.
7 «Dar Eu voi judeca națiunea căreia îi vor fi robi», a zis Dumnezeu, «și după aceea vor ieși și-Mi vor sluji în acest loc.»
8 I-a dat legământul circumciziei. Astfel, Avraam a devenit tatăl lui Isaac și l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a devenit tatăl lui Iacov, iar Iacov a devenit tatăl celor doisprezece patriarhi.
9 Patriarhii au fost invidioși pe Iosif și l-au vândut în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
10 l-a izbăvit din toate necazurile lui și i-a dat favoare și înțelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Faraon l-a pus guvernator peste Egipt și peste toată casa lui.
11 A venit apoi o foamete peste toată țara Egiptului și a Canaanului, și o mare suferință, iar părinții noștri nu găseau hrană.
12 Dar când a auzit Iacov că în Egipt era grâu, i-a trimis pe părinții noștri pentru prima dată.
13 A doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi, iar familia lui Iosif i-a fost descoperită lui Faraon.
14 Iosif a trimis și l-a chemat pe tatăl său, Iacov, și pe toate rudele lui, șaptezeci și cinci de suflete.
15 Iacov a coborât în Egipt; el a murit acolo, la fel și părinții noștri.
16 Au fost aduși înapoi la Sihem și au fost puși în mormântul pe care Avraam îl cumpărase cu o sumă de argint de la fiii lui Hamor din Sihem.
17 Pe măsură ce se apropia timpul împlinirii promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Avraam, poporul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,
18 până când s-a ridicat un alt rege, care nu-l cunoștea pe Iosif.
19 Acesta a acționat cu viclenie împotriva neamului nostru și i-a asuprit pe părinții noștri, forțându-i să-și abandoneze copiii abia născuți, ca să nu rămână în viață.
20 În acea vreme s-a născut Moise; el era extrem de frumos înaintea lui Dumnezeu. A fost hrănit trei luni în casa tatălui său,
21 iar după ce a fost abandonat, fiica lui Faraon l-a luat și l-a crescut ca pe propriul ei fiu.
22 Moise a fost instruit în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.
23 Când a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă gândul să-i viziteze pe frații săi, copiii lui Israel.
24 Văzând că unul dintre ei suferă o nedreptate, i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit și l-a lovit mortal pe egiptean.
25 El credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu, prin mâna lui, le dădea izbăvirea; dar ei nu au înțeles.
26 A doua zi, pe când se băteau, el le-a apărut și a încercat să-i împace, zicând: «Bărbaților, sunteți frați! De ce vă faceți rău unul altuia?»
27 Dar cel care îi făcea rău aproapelui său l-a respins, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?
28 Vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?»
29 La auzul acestor cuvinte, Moise a fugit și a devenit străin în țara Madian, unde a devenit tatăl a doi fii.
30 După ce au trecut patruzeci de ani, un înger al Domnului i S-a arătat în pustia muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui tufiș.
31 Când a văzut-o, Moise s-a mirat de această priveliște. Pe când se apropia să vadă, a venit glasul Domnului:
32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» Moise a tremurat și nu a mai îndrăznit să privească.
33 Domnul i-a zis: «Scoate-ți sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt.
34 Am văzut clar asuprirea poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i eliberez. Acum vino, te voi trimite în Egipt.»
35 Pe acest Moise pe care l-au respins ei, zicând: «Cine te-a făcut conducător și judecător?», Dumnezeu l-a trimis atât ca și conducător, cât și ca eliberator, prin mâna îngerului care i S-a arătat în tufiș.
36 El i-a scos afară, făcând minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, timp de patruzeci de ani.
37 Acesta este acel Moise care le-a zis copiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.»
38 El este cel care, în Adunarea din pustie, a fost cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri. El a primit cuvinte vii ca să ni le dea nouă.
39 Părinții noștri n-au vrut să fie ascultători de el, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt,
40 zicându-i lui Aaron: «Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci în ceea ce-l privește pe acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a întâmplat cu el.»
41 În zilele acelea au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42 Dar Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat să slujească oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
«Casa lui Israel, Mi-ați adus voi jertfe și ofrande
timp de patruzeci de ani în pustie?
43 Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Remfan,
chipurile pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor!
De aceea vă voi duce în robie dincolo de Babilon.»
44 Părinții noștri au avut cortul mărturiei în pustie, așa cum poruncise Cel ce i-a vorbit lui Moise, ca să-l facă după modelul pe care îl văzuse.
45 Și, primindu-l la rândul lor, părinții noștri l-au adus cu Iosua când au luat în stăpânire țările neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea părinților noștri, până în zilele lui David.
46 David a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.
47 Dar Solomon I-a zidit o casă.
48 Totuși, Cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, după cum spune profetul:
49 «Cerul este tronul Meu,
iar pământul este așternutul picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi voi?, zice Domnul.
Sau care va fi locul Meu de odihnă?
50 Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?»
51 Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur la inimă și la urechi! Voi vă împotriviți mereu Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi.
52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care au vestit mai dinainte venirea Celui Drept, pe care voi acum L-ați trădat și L-ați asasinat;
53 voi, care ați primit Legea dată prin îngeri și n-ați păzit-o!”
54 Auzind aceste lucruri, erau tăiați la inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui.
55 Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, și-a ațintit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu,
56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”
57 Ei au strigat cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au năpustit cu toții asupra lui.
58 L-au scos afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59 Și aruncau cu pietre în Ștefan, pe când el se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”
60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” După ce a spus aceste cuvinte, a adormit.