5
1 Dar un om, numit Anania, împreună cu soția sa Safira, a vândut o proprietate,
2 și a oprit o parte din preț, soția sa știind și ea de lucrul acesta; el a adus o anumită parte și a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Dar Petru a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să oprești o parte din prețul pământului?
4 Cât timp îl aveai, nu rămânea al tău? Și după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? Cum de ai pus la cale acest lucru în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5 Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut jos și a murit. Și o mare frică i-a cuprins pe toți cei care au auzit aceste lucruri.
6 Tinerii s-au ridicat, l-au înfășurat, l-au scos afară și l-au îngropat.
7 După vreo trei ore, a intrat și soția lui, neștiind ce se întâmplase.
8 Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât ați vândut pământul?”
Ea a zis: „Da, cu atât.”
9 Dar Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să-L ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine afară.”
10 Ea a căzut imediat la picioarele lui și a murit. Tinerii au intrat, au găsit-o moartă, au scos-o afară și au îngropat-o lângă soțul ei.
11 O mare frică a cuprins toată Adunarea și pe toți cei care au auzit aceste lucruri.
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni în popor. Și toți erau într-un cuget în Pridvorul lui Solomon.
13 Niciunul dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture; totuși, poporul îi cinstea mult.
14 Tot mai mulți credincioși erau adăugați Domnului, mulțimi de bărbați și de femei,
15 încât scoteau bolnavii pe străzi și îi puneau pe paturi și pe tărgi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să treacă peste unii dintre ei.
16 De asemenea, se aduna mulțimea din cetățile din jurul Ierusalimului, aducând bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate; și toți erau vindecați.
17 Dar marele preot s-a ridicat, împreună cu toți cei ce erau cu el (adică partida saducheilor), și s-au umplut de invidie;
18 au pus mâna pe apostoli și i-au băgat în închisoarea publică.
19 Dar un înger al Domnului a deschis ușile închisorii noaptea, i-a scos afară și le-a zis:
20 „Duceți-vă, stați în Templu și spuneți poporului toate cuvintele acestei vieți.”
21 Când au auzit ei lucrul acesta, au intrat în Templu în zori și au început să învețe poporul. Dar marele preot și cei care erau cu el au venit și au convocat Sinedriul, împreună cu tot sfatul bătrânilor copiilor lui Israel, și au trimis la închisoare ca să-i aducă.
22 Dar ofițerii care s-au dus nu i-au găsit în închisoare. S-au întors și au raportat:
23 „Am găsit închisoarea închisă și încuiată cu grijă, iar gardienii stând la uși; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!”
24 Când au auzit aceste cuvinte, marele preot, căpetenia gărzii Templului și preoții cei mai de seamă au rămas perplecși cu privire la ei, întrebându-se ce se va alege din aceasta.
25 Atunci a venit cineva și le-a spus: „Iată, oamenii pe care i-ați băgat în închisoare sunt în Templu, stând în picioare și învățând poporul.”
26 Apoi căpetenia gărzii s-a dus cu ofițerii și i-au adus fără violență, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de către popor.
27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinedriului. Marele preot i-a luat la întrebări,
28 zicând: „Nu v-am poruncit noi cu strictețe să nu mai învățați în Numele acesta? Și iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aduceți asupra noastră sângele acestui Om.”
29 Dar Petru și apostolii au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.
30 Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați ucis atârnându-L pe un lemn.
31 Pe El Dumnezeu L-a înălțat cu mâna Sa dreaptă ca Prinț și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor.
32 Noi suntem martorii Lui cu privire la aceste lucruri; la fel este și Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a dat celor care ascultă de El.”
33 Când au auzit ei aceasta, s-au înfuriat la culme și s-au hotărât să-i ucidă.
34 Dar un fariseu numit Gamaliel, un învățător al Legii respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu și a poruncit să-i scoată pe apostoli afară pentru puțin timp.
35 Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, aveți grijă ce intenționați să le faceți acestor oameni.
36 Căci înainte de aceste zile s-a ridicat Teuda, dându-se drept cineva mare; lui i s-au alăturat un număr de vreo patru sute de bărbați. El a fost ucis, iar toți cei care l-au ascultat au fost împrăștiați și nu s-a ales nimic de ei.
37 După acesta, în zilele recensământului, s-a ridicat Iuda Galileeanul și a tras popor după el. A pierit și el, iar toți cei care l-au ascultat au fost risipiți.
38 Și acum vă spun: lăsați-i pe acești oameni în pace și dați-le drumul! Căci, dacă planul sau lucrarea aceasta vine de la oameni, se va alege praful de ea;
39 dar dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge și s-ar putea să vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu!”
40 Ei i-au dat dreptate. Au chemat pe apostoli, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus, apoi le-au dat drumul.
41 Ei au plecat din fața Sinedriului bucurându-se că au fost socotiți vrednici să sufere dezonoare pentru Numele lui Isus.
42 Și în fiecare zi, în Templu și pe acasă, nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Vestea Bună că Isus este Hristosul.