1 Festus, așadar, ajungând în provincie, după trei zile a urcat de la Cezareea la Ierusalim. 2 Atunci marele preot și fruntașii iudeilor i-au adus plângeri împotriva lui Pavel și l-au rugat, 3 cerându-i o favoare împotriva lui, să-l cheme la Ierusalim; ei puneau la cale un complot ca să-l omoare pe drum. 4 Festus însă a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va pleca acolo în curând. 5 „Prin urmare, cei care au autoritate printre voi”, a zis el, „să coboare împreună cu mine și, dacă este ceva rău în omul acesta, să-l acuze.”

6 După ce a stat printre ei mai mult de zece zile, a coborât la Cezareea. A doua zi, s-a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a venit, iudeii care coborâseră de la Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe și grave acuzații pe care nu le puteau dovedi. 8 În apărarea sa, Pavel zicea: „Nu am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.”

9 Dar Festus, dorind să câștige favoarea iudeilor, i-a răspuns lui Pavel și a zis: „Vrei să urci la Ierusalim și să fii judecat acolo de mine pentru aceste lucruri?”

10 Dar Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut nicio nedreptate iudeilor, așa cum știi și tu foarte bine. 11 Dacă am făcut vreo nedreptate și am săvârșit ceva vrednic de moarte, nu refuz să mor; dar dacă nu este adevărat nimic din lucrurile de care mă acuză aceștia, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!”

12 Atunci Festus, după ce s-a sfătuit cu consiliul, a răspuns: „Ai făcut apel la Cezar, la Cezar te vei duce.”

13 După ce au trecut câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea și l-au salutat pe Festus. 14 Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus i-a prezentat regelui cazul lui Pavel, zicând: „Este aici un om lăsat prizonier de Felix. 15 Când am fost la Ierusalim, preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor mi-au adus plângeri împotriva lui și au cerut condamnarea lui. 16 Eu le-am răspuns că nu este obiceiul romanilor să predea pe vreun om la moarte înainte ca acuzatul să fie pus față în față cu acuzatorii lui și să aibă ocazia să se apere cu privire la acuzațiile care i se aduc. 17 Așadar, când s-au adunat ei aici, fără nicio întârziere, m-am așezat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit să fie adus omul. 18 Acuzatorii s-au ridicat, dar nu i-au adus nicio acuzație dintre lucrurile rele pe care le bănuiam eu; 19 ci aveau cu el niște neînțelegeri cu privire la propria lor religie și la un oarecare Isus care a murit, dar despre care Pavel susține că este viu. 20 Fiindcă nu știam cum să cercetez astfel de lucruri, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim ca să fie judecat acolo pentru ele. 21 Dar fiindcă Pavel a cerut să fie ținut sub pază pentru decizia Împăratului, am poruncit să fie păzit până când îl voi putea trimite la Cezar.”

22 Agripa i-a zis lui Festus: „Aș vrea să-l ascult și eu pe omul acesta.”

„Mâine”, a zis el, „îl vei asculta.”

23 A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu multă pompă și au intrat în sala de audiențe împreună cu comandanții militari și cu oamenii de seamă ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus. 24 Festus a zis: „Rege Agripa și toți bărbații care sunteți aici de față cu noi, îl vedeți pe acest om despre care toată mulțimea iudeilor mi s-a plâns, atât în Ierusalim, cât și aici, strigând că el nu mai trebuie să trăiască. 25 Dar eu am constatat că n-a făcut nimic vrednic de moarte. Și, fiindcă el singur a făcut apel la Împărat, am hotărât să-l trimit; 26 însă nu am nimic sigur de scris domnului meu despre el. De aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca, după ce va fi cercetat, să am ce scrie. 27 Căci mi se pare absurd să trimit un prizonier fără să specific și acuzațiile care i se aduc.”