1 După cinci zile, marele preot Anania a coborât cu niște bătrâni și cu un orator, un oarecare Tertul. Aceștia au adus plângeri împotriva lui Pavel înaintea guvernatorului. 2 Când Pavel a fost chemat, Tertul a început să-l acuze, zicând: „Pentru că prin tine ne bucurăm de multă pace și prin grija ta s-au făcut îmbunătățiri pentru această națiune, 3 noi recunoaștem acest lucru pretutindeni și în tot timpul, prealesule Felix, cu toată recunoștința. 4 Dar ca să nu te rețin prea mult, te rog să ne asculți câteva cuvinte în bunătatea ta. 5 Am găsit că omul acesta este o ciumă, un instigator la răzvrătiri printre toți iudeii din întreaga lume și un lider al sectei nazarinenilor. 6 A încercat chiar să pângărească Templul, așa că l-am prins.* 7 † 8 ‡ Dacă îl vei cerceta tu însuți, vei putea afla adevărul despre toate lucrurile de care îl acuzăm noi.”

9 Iudeii s-au alăturat și ei la acuzații, afirmând că așa stau lucrurile.

10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că ești judecătorul acestei națiuni de mai mulți ani, îmi voi prezenta apărarea cu bucurie, 11 de vreme ce poți verifica ușor că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m-am urcat la Ierusalim să mă închin. 12 Ei nu m-au găsit discutând în contradictoriu cu nimeni, nici stârnind vreo răzvrătire în mulțime, nici în Templu, nici în sinagogi, nici prin cetate. 13 Și nici nu-ți pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Dar îți mărturisesc lucrul acesta: că, potrivit Căii pe care ei o numesc sectă, așa slujesc eu Dumnezeului părinților noștri; crezând toate lucrurile care sunt în armonie cu Legea și care sunt scrise în Profeți, 15 și având o speranță în Dumnezeu pe care o așteaptă și ei înșiși: că va fi o înviere a morților, atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți. 16 Din acest motiv și eu mă străduiesc să am întotdeauna o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. 17 Acum, după mai mulți ani, am venit să aduc națiunii mele milostenii și ofrande. 18 Făcând acestea, niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu; n-a fost nici vreo mulțime, nici vreo zarvă. 19 Tocmai aceia ar fi trebuit să fie aici înaintea ta și să mă acuze, dacă aveau ceva împotriva mea. 20 Sau, să spună aceștia de aici ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21 în afară de acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”

22 Atunci Felix, care cunoștea destul de bine cele privitoare la Cale, a amânat procesul lor, zicând: „Când va coborî comandantul Lisias, voi lua o hotărâre în cazul vostru.” 23 A poruncit sutașului ca Pavel să fie păzit, dar să i se lase o oarecare libertate și să nu-i oprească pe prietenii lui să-i slujească sau să-l viziteze.

24 După câteva zile, a venit Felix împreună cu Drusila, soția lui, care era iudeică; a trimis după Pavel și l-a ascultat vorbind despre credința în Hristos Isus. 25 Dar când Pavel a început să discute despre dreptate, despre stăpânirea de sine și despre judecata viitoare, Felix s-a îngrozit și a răspuns: „Deocamdată poți să pleci; când voi găsi o ocazie potrivită, te voi chema.” 26 În același timp, el spera că Pavel îi va da bani ca să-l elibereze; de aceea îl chema mai des și stătea de vorbă cu el.

27 Când s-au împlinit doi ani, Felix a fost înlocuit de Porcius Festus; și, vrând să câștige favoarea iudeilor, Felix l-a lăsat pe Pavel în lanțuri.