22
1 „Frați și părinți, ascultați apărarea pe care v-o fac acum.”
2 Când au auzit că le vorbește în limba ebraică, au făcut o tăcere și mai mare.
El a zis:
3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, fiind instruit la picioarele lui Gamaliel cu privire la respectarea strictă a Legii părinților noștri. Eram plin de zel pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți astăzi.
4 Am persecutat această Cale până la moarte, legând și aruncând în închisori atât bărbați, cât și femei,
5 după cum pot mărturisi și marele preot și tot sfatul bătrânilor. De la ei am luat și scrisori către frați, și m-am dus la Damasc ca să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei care erau acolo, pentru a fi pedepsiți.
6 Dar pe când călătoream și mă apropiam de Damasc, cam pe la amiază, deodată a strălucit în jurul meu o lumină mare din cer.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi spunea: „Saul, Saul, de ce Mă prigonești?”
8 I-am răspuns: „Cine ești Tu, Doamne?” El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu Îl prigonești.”
9 Cei care erau cu mine au văzut, într-adevăr, lumina și s-au înfricoșat, dar n-au înțeles glasul Celui ce-mi vorbea.
10 Atunci am zis: „Ce să fac, Doamne?” Domnul mi-a zis: „Ridică-te și du-te în Damasc. Acolo ți se va spune tot ce ți-a fost rânduit să faci.”
11 Fiindcă nu mai puteam vedea din pricina strălucirii acelei lumini, am fost dus de mână de însoțitorii mei și astfel am intrat în Damasc.
12 Acolo un om numit Anania, un om evlavios potrivit Legii, care avea o mărturie bună din partea tuturor iudeilor care locuiau acolo,
13 a venit la mine, a stat lângă mine și mi-a zis: „Frate Saul, capătă-ți vederea!” Chiar în ceasul acela mi-am recăpătat vederea și m-am uitat la el.
14 El a zis: „Dumnezeul părinților noștri te-a rânduit să-I cunoști voia, să-L vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura Lui.
15 Căci Îi vei fi martor, față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit.
16 Și acum, ce mai aștepți? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând Numele Domnului.”
17 Când m-am întors în Ierusalim și mă rugam în Templu, am căzut într-o extază
18 și L-am văzut pe Domnul zicându-mi: „Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că ei nu vor primi mărturia ta despre Mine.”
19 Eu am zis: „Doamne, ei înșiși știu că eu îi aruncam în închisori și îi băteam prin toate sinagogile pe cei ce credeau în Tine.
20 Iar când a fost vărsat sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, încuviințam moartea lui și păzeam hainele celor care îl ucideau.”
21 Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri!””
22 L-au ascultat până la cuvântul acesta; apoi și-au ridicat glasul și au strigat: „Șterge de pe fața pământului pe un astfel de om! Căci nu este vrednic să trăiască!”
23 Pe când strigau ei, își aruncau hainele și aruncau cu praf în aer,
24 comandantul a poruncit ca Pavel să fie dus în cazarmă și a cerut să fie cercetat prin biciuire, ca să afle din ce motiv strigau astfel împotriva lui.
25 După ce l-au legat cu curele, Pavel i-a zis sutașului care stătea de față: „Vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman care nu a fost judecat?”
26 Auzind aceasta, sutașul s-a dus la comandant și i-a raportat, zicând: „Ia seama ce ești gata să faci, căci omul acesta este cetățean roman!”
27 Comandantul a venit și l-a întrebat: „Spune-mi, ești cetățean roman?”
El a răspuns: „Da.”
28 Comandantul a zis: „Eu am cumpărat această cetățenie cu un preț mare.”
Pavel i-a răspuns: „Dar eu o am din naștere.”
29 Imediat, cei care urmau să-l cerceteze s-au îndepărtat de el; iar comandantul însuși s-a temut când a aflat că Pavel este cetățean roman și că el îl pusese în lanțuri.
30 A doua zi, vrând să afle cu certitudine de ce era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune preoții cei mai de seamă și tot Sinedriul; apoi l-a adus pe Pavel și l-a pus în fața lor.