1 După ce ne-am despărțit de ei și am ridicat pânzele, am mers cu corabia pe un drum drept la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2 Acolo am găsit o corabie care traversa spre Fenicia; ne-am urcat la bord și am plecat. 3 Când a apărut în fața noastră Ciprul, l-am lăsat la stânga și am continuat să navigăm spre Siria, oprindu-ne la Tir, pentru că acolo corabia trebuia să-și descarce marfa. 4 I-am căutat pe ucenici și am rămas acolo șapte zile. Aceștia, prin Duhul, îi spuneau lui Pavel să nu urce la Ierusalim. 5 Când s-au încheiat acele zile, am plecat ca să ne continuăm călătoria. Toți, împreună cu soțiile și copiii lor, ne-au condus până în afara cetății. Am îngenuncheat pe țărm și ne-am rugat. 6 Ne-am luat rămas bun unii de la alții, ne-am urcat pe corabie, iar ei s-au întors acasă.

7 Încheindu-ne călătoria pe mare, am ajuns de la Tir la Ptolemaida. I-am salutat pe frați și am stat cu ei o zi. 8 A doua zi, noi, însoțitorii lui Pavel, am plecat și am ajuns la Cezareea.

Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte, și am rămas la el. 9 Omul acesta avea patru fiice fecioare care profețeau. 10 Pe când stăteam acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet numit Agab. 11 El a venit la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat propriile picioare și mâini și a zis: „Așa vorbește Duhul Sfânt: «Astfel vor lega iudeii la Ierusalim pe omul căruia îi aparține acest brâu și-l vor da în mâinile neamurilor.»”

12 Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și locuitorii din partea locului, l-am rugat pe Pavel să nu urce la Ierusalim. 13 Dar Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți și îmi frângeți inima? Căci eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor la Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.”

14 Fiindcă nu se lăsa înduplecat, ne-am oprit și am zis: „Facă-se voia Domnului!”

15 După aceste zile, ne-am luat bagajele și am urcat la Ierusalim. 16 Câțiva ucenici din Cezareea au mers cu noi, ducându-ne la un anumit Mnason din Cipru, un ucenic vechi, la care urma să fim găzduiți.

17 Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov; și toți bătrânii erau de față. 19 După ce i-a salutat, a început să le povestească, în detaliu, tot ce făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujirea lui. 20 Când au auzit ei, L-au glorificat pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte zeci de mii de iudei au crezut, și toți sunt plini de zel pentru Lege. 21 Ei au auzit despre tine că îi înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, spunându-le să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit obiceiurilor noastre. 22 Ce este deci de făcut? Sigur se va aduna mulțimea, pentru că vor afla că ai venit. 23 Fă, așadar, ceea ce îți spunem noi. Avem patru bărbați care au făcut un jurământ. 24 Ia-i, curățește-te împreună cu ei și plătește-le tu cheltuielile ca să-și radă capul. Astfel vor ști toți că nu este nimic adevărat din lucrurile pe care le-au auzit despre tine, ci că tu însuți trăiești păzind Legea. 25 Dar cu privire la neamurile care au crezut, am trimis deja hotărârea noastră: să nu păzească nimic de felul acesta, ci doar să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de animale sugrumate și de imoralitate sexuală.”

26 A doua zi, Pavel i-a luat pe bărbați, s-a curățit împreună cu ei și a intrat în Templu, vestind împlinirea zilelor curățirii, până avea să se aducă jertfa pentru fiecare dintre ei. 27 Când cele șapte zile erau aproape să se încheie, iudeii din Asia l-au văzut în Templu, au ațâțat toată mulțimea și au pus mâna pe el, 28 strigând: „Bărbați israeliți, săriți în ajutor! Acesta este omul care îi învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, a Legii și a acestui loc. Mai mult, a adus și greci în Templu și a pângărit acest loc sfânt!” 29 (Spuneau aceasta fiindcă îl văzuseră mai înainte pe Trofim din Efes în cetate împreună cu el și credeau că Pavel l-a adus în Templu).

30 Toată cetatea s-a pus în mișcare și poporul a alergat din toate părțile. L-au prins pe Pavel, l-au târât afară din Templu, și imediat ușile au fost închise. 31 Pe când încercau ei să-l omoare, a ajuns vestea la comandantul regimentului că tot Ierusalimul este în zarvă. 32 El a luat imediat soldați și sutași și a alergat la ei. Când i-au văzut pe comandant și pe soldați, au încetat să-l mai bată pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat, a poruncit să fie legat cu două lanțuri și a întrebat cine este și ce a făcut. 34 Din mulțime unii strigau una, alții alta. Fiindcă nu putea să afle adevărul din cauza zarvei, a poruncit să fie dus în cazarmă.

35 Când a ajuns pe scări, Pavel a trebuit să fie dus pe brațe de soldați din cauza violenței mulțimii; 36 căci o mulțime de popor se ținea după el, strigând: „La moarte cu el!” 37 Chiar când era gata să fie băgat în cazarmă, Pavel i-a zis comandantului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?”

El a răspuns: „Știi grecește? 38 Nu cumva ești tu egipteanul acela care s-a răzvrătit zilele trecute și a dus în pustie pe cei patru mii de asasini?”

39 Dar Pavel a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți deloc neînsemnate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc poporului.”

40 După ce i-a dat voie, Pavel, stând pe scări, a făcut semn cu mâna către popor. Când s-a făcut o mare tăcere, el le-a vorbit în limba ebraică, zicând: