1 După ce s-a liniștit zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici, și-a luat rămas bun de la ei și a plecat în Macedonia. 2 După ce a străbătut acele regiuni și i-a încurajat pe frați cu multe cuvinte, a ajuns în Grecia. 3 Acolo a stat trei luni; și, fiindcă iudeii i-au întins o cursă pe când se pregătea să plece pe mare spre Siria, s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Cei care l-au însoțit până în Asia au fost: Sopater din Bereea, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim din Asia. 5 Aceștia o luaseră înainte și ne așteptau la Troa. 6 Iar noi am plecat cu corabia din Filipi după zilele Azimilor și am ajuns la ei în Troa în cinci zile. Acolo am stat șapte zile.

7 În prima zi a săptămânii, când ucenicii erau adunați laolaltă să frângă pâinea, Pavel, care intenționa să plece a doua zi, le vorbea și și-a prelungit cuvântarea până la miezul nopții. 8 Erau multe lămpi în camera de sus, unde eram* adunați. 9 Un tânăr numit Eutih, care stătea pe fereastră, a fost cuprins de un somn adânc. Pe măsură ce Pavel vorbea tot mai mult, copleșit de somn, tânărul a căzut de la etajul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel a coborât, s-a aruncat peste el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu vă tulburați, căci viața lui este în el.”

11 După ce a urcat din nou, a frânt pâinea și a mâncat. Apoi a mai stat de vorbă cu ei mult timp, până în zori, și astfel a plecat. 12 L-au adus pe băiat viu și au fost nespus de mângâiați.

13 Noi am mers înainte la corabie și am plecat pe mare spre Asos, de unde urma să-l luăm pe Pavel, căci așa hotărâse el, având de gând să meargă pe jos. 14 Când ne-a întâlnit la Asos, l-am luat la bord și am ajuns la Mitilene. 15 Navigând de acolo, a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. Ziua următoare am atins Samos și am stat la Troghilion, iar în ziua de după aceea am ajuns la Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să treacă de Efes, ca să nu fie nevoit să piardă timpul în Asia. Se grăbea ca, dacă i-ar fi fost cu putință, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

17 Din Milet, a trimis la Efes și i-a chemat la el pe bătrânii Adunării. 18 Când au ajuns la el, le-a zis: „Voi știți cum m-am purtat cu voi în tot timpul, din prima zi în care am pus piciorul în Asia: 19 slujindu-L pe Domnul cu toată smerenia, cu multe lacrimi și printre încercările care au venit peste mine prin comploturile iudeilor. 20 Știți că n-am evitat să vă vestesc nimic din ceea ce vă era de folos și că v-am învățat public și din casă în casă, 21 mărturisind și iudeilor și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus.† 22 Acum, iată, fiind legat de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo, 23 în afară de faptul că Duhul Sfânt îmi mărturisește în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu țin la viața mea și nu o socotesc scumpă pentru mine, ca să-mi pot sfârși cu bucurie alergarea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus: aceea de a mărturisi Vestea Bună a harului lui Dumnezeu.

25 Și acum, iată, știu că toți cei printre care am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu nu-mi veți mai vedea fața. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci n-am evitat să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu. 28 Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriți Adunarea lui Dumnezeu‡, pe care a câștigat-o cu propriul Său sânge. 29 Știu că, după plecarea mea, vor pătrunde printre voi lupi feroce, care nu vor cruța turma; 30 și din mijlocul vostru se vor ridica oameni care vor învăța lucruri stricate, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați, aducându-vă aminte că timp de trei ani, zi și noapte, n-am încetat să vă sfătuiesc pe fiecare cu lacrimi. 32 Iar acum, fraților§, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Voi înșivă știți că aceste mâini au lucrat pentru nevoile mele și ale celor care erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat un exemplu: că, muncind astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, care El Însuși a zis: „Este mai ferice să dai decât să primești.””

36 Când a sfârșit de vorbit, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu toți. 37 Au izbucnit toți în plâns, s-au aruncat pe grumazul lui Pavel și-l sărutau. 38 Erau întristați cel mai mult de cuvântul pe care îl spusese, și anume că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au condus până la corabie.