19
1 Pe când Apolo era la Corint, Pavel, după ce a trecut prin regiunile de sus, a ajuns la Efes și a găsit câțiva ucenici.
2 El i-a întrebat: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?”
Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că există un Duh Sfânt.”
3 El a zis: „Atunci în ce ați fost botezați?”
Ei au zis: „În botezul lui Ioan.”
4 Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Hristos Isus.”
5 Când au auzit acestea, au fost botezați în Numele Domnului Isus.
6 Când Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și au început să vorbească în alte limbi și să profețească.
7 Erau în total vreo doisprezece bărbați.
8 Apoi a intrat în sinagogă și a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, aducând argumente și convingând oamenii despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.
9 Dar, cum unii s-au împietrit și n-au vrut să creadă, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, el s-a depărtat de ei, i-a separat pe ucenici și învăța zilnic în școala lui Tiran.
10 Lucrul acesta a continuat timp de doi ani, așa că toți locuitorii Asiei au auzit cuvântul Domnului Isus, atât iudei, cât și greci.
11 Dumnezeu făcea minuni neobișnuite prin mâinile lui Pavel,
12 așa că pe bolnavi se puneau batiste sau șorțuri care atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau din ei.
13 Dar unii dintre iudeii rătăcitori, care erau exorciști, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei care aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjurăm prin Isus pe care Îl propovăduiește Pavel.”
14 Cei care făceau lucrul acesta erau cei șapte fii ai unuia, Sceva, un preot de seamă iudeu.
15 Dar duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?”
16 Omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe toți și a dovedit atâta putere împotriva lor, încât au fugit din casa aceea goi și răniți.
17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes. O frică i-a cuprins pe toți, și Numele Domnului Isus era glorificat.
18 Mulți dintre cei care crezuseră veneau să se mărturisească și să-și spună faptele.
19 Și destul de mulți dintre cei care practicaseră magia și-au adunat cărțile și le-au ars în fața tuturor. Au socotit prețul lor și au găsit că era de cincizeci de mii de monede de argint.
20 Astfel, cuvântul Domnului creștea în putere și se răspândea.
21 După ce s-au încheiat aceste lucruri, Pavel a hotărât în Duhul să treacă prin Macedonia și Ahaia și să meargă la Ierusalim, zicând: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma.”
22 A trimis în Macedonia pe doi dintre cei care-i slujeau, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas un timp în Asia.
23 Pe vremea aceea, a izbucnit o mare tulburare cu privire la Cale.
24 Căci un om pe nume Dimitrie, un argintar care făcea temple de argint ale lui Artemis, aducea meșterilor un câștig deloc neglijabil.
25 El i-a adunat împreună cu lucrătorii de aceeași breaslă și le-a zis: „Domnilor, știți că din această afacere ne obținem noi bogăția.
26 Vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a abătut o mare mulțime de oameni, spunând că nu sunt dumnezei aceia care sunt făcuți de mâini.
27 Și nu doar că există pericolul ca meseria noastră să cadă în dispreț, ci și ca templul marii zeițe Artemis să fie socotit ca nimic, iar măreția celei pe care o venerează toată Asia și lumea întreagă să fie distrusă.”
28 Când au auzit ei aceste cuvinte, s-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!”
29 Toată cetatea s-a umplut de confuzie. S-au repezit toți deodată în teatru, luându-i cu ei pe Gaius și pe Aristarh, macedoneni care erau tovarăși de drum ai lui Pavel.
30 Când Pavel a vrut să se ducă în mijlocul poporului, ucenicii nu i-au dat voie.
31 De asemenea, unii dintre asiarhi, care îi erau prieteni, au trimis la el și l-au rugat să nu se aventureze în teatru.
32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era o învălmășeală, iar cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră.
33 L-au scos din mulțime pe Alexandru, pe care iudeii l-au împins în față. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului.
34 Dar când au înțeles că este iudeu, toți au strigat într-un glas timp de aproape două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!”
35 Secretarul cetății a reușit să potolească mulțimea și a zis: „Bărbați din Efes, care este omul care să nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii zeițe Artemis și a icoanei căzute din cer de la Zeus?
36 Fiindcă aceste lucruri nu pot fi negate, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic necugetat.
37 Căci i-ați adus pe acești oameni aici, deși nu sunt nici jefuitori de temple, nici batjocoritori ai zeiței voastre.
38 Deci, dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecătoriile sunt deschise și sunt și proconsuli; să se dea în judecată unii pe alții.
39 Iar dacă mai căutați să rezolvați și alte probleme, acestea se vor lămuri într-o adunare legală.
40 Căci suntem în pericol de a fi acuzați de răzvrătire pentru ziua de azi, neavând niciun motiv; și nu vom putea da nicio justificare pentru această zarvă.”
41 După ce a rostit aceste cuvinte, a dat drumul adunării.