1 După ce au trecut prin Amfipoli și Apolonia, au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Pavel, după obiceiul său, a intrat la ei și, timp de trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3 explicând și dovedind că Hristosul trebuia să sufere și să învieze din morți. „Acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”

4 Unii dintre ei au fost convinși și s-au alăturat lui Pavel și lui Sila; de asemenea, o mare mulțime de greci evlavioși și nu puține femei de seamă. 5 Dar iudeii care n-au crezut* au luat cu ei câțiva oameni răi din piață, au strâns o mulțime și au stârnit o zarvă în cetate. Au atacat casa lui Iason și căutau să-i scoată afară înaintea poporului. 6 Când nu i-au găsit, i-au târât pe Iason și pe unii dintre frați† înaintea conducătorilor cetății, strigând: „Oamenii aceștia care au răsturnat lumea au venit și aici, 7 iar Iason i-a găzduit! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor Cezarului, spunând că există un alt rege: Isus!” 8 Auzind aceste lucruri, mulțimea și conducătorii cetății s-au tulburat. 9 După ce au luat o garanție de la Iason și de la ceilalți, le-au dat drumul.

10 Imediat, în timpul nopții, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au ajuns, au intrat în sinagoga iudeilor.

11 Iudeii de aici aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată bunăvoința și cercetau zilnic Scripturile, ca să vadă dacă aceste lucruri erau așa. 12 Mulți dintre ei au crezut; de asemenea, nu puține femei grecești de seamă și bărbați. 13 Dar, când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel vestea cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit și acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14 Atunci frații l-au trimis imediat pe Pavel să meargă spre mare, în timp ce Sila și Timotei au rămas acolo. 15 Cei care îl însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena; apoi au plecat, primind poruncă de la el să le spună lui Sila și lui Timotei să vină la el cât mai repede.

16 Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul în el la vederea cetății care era plină de idoli. 17 Astfel, stătea de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu oamenii evlavioși, iar în piață, în fiecare zi, cu cei care se întâmpla să fie pe acolo. 18 Unii dintre filosofii epicurieni și stoici stăteau de asemenea‡ de vorbă cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”

Iar alții: „Pare a fi un vestitor de zeități străine”, pentru că el propovăduia Vestea Bună despre Isus și învierea.

19 L-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă despre care vorbești? 20 Căci ne aduci la urechi niște lucruri ciudate. Am vrea deci să știm ce înseamnă ele.” 21 (Căci toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât spunând sau ascultând vreo noutate.)

22 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23 Căci, pe când treceam și priveam obiectele voastre de închinare, am găsit și un altar pe care este scris: „UNUI DUMNEZEU NECUNOSCUT.” Așadar, pe Cel pe care Îl onorați fără să-L cunoașteți, pe Acela vi-L vestesc eu. 24 Dumnezeul care a făcut lumea și toate lucrurile din ea, fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini. 25 Nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26 Dintr-un singur sânge, El a făcut toate națiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată fața pământului, hotărând vremurile rânduite mai dinainte și hotarele locuinței lor, 27 pentru ca ei să-L caute pe Domnul și poate să-L găsească orbecăind, măcar că El nu este departe de niciunul dintre noi. 28 Căci „în El trăim, ne mișcăm și suntem”. După cum au zis și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.” 29 Așadar, fiind din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că firea divină este asemenea aurului, argintului sau pietrei, sculptate prin arta și imaginația omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de neștiință, dar acum poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, și a dat tuturor o dovadă incontestabilă despre aceasta prin faptul că L-a înviat din morți.”

32 Când au auzit ei despre învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Te vom asculta despre aceasta și altă dată.”

33 Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34 Dar câțiva oameni s-au alăturat lui și au crezut; printre ei era și Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei.