16
1 Pavel a ajuns apoi la Derbe și la Listra. Și iată, era acolo un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar tatăl lui era grec.
2 Frații din Listra și din Iconia îl vorbeau de bine.
3 Pavel a vrut să-l ia cu el, și, din pricina iudeilor care erau în acele locuri, l-a luat și l-a tăiat împrejur, fiindcă toți știau că tatăl lui era grec.
4 Pe când treceau prin cetăți, le dădeau să păzească hotărârile stabilite de apostolii și de bătrânii din Ierusalim.
5 Astfel, Adunările se întăreau în credință și creșteau la număr în fiecare zi.
6 După ce au străbătut regiunea Frigiei și a Galatiei, Duhul Sfânt le-a oprit să vestească cuvântul în Asia.
7 Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul nu le-a dat voie.
8 Au trecut atunci prin Misia și au coborât la Troa.
9 În timpul nopții, Pavel a avut o viziune: un om din Macedonia stătea în picioare, rugându-l și zicând: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”
10 Imediat după ce a avut viziunea, am căutat să plecăm în Macedonia, deducând că Domnul ne-a chemat să le vestim Vestea Bună.
11 Așadar, am ridicat pânzele de la Troa și am mers direct spre Samotracia, iar a doua zi am ajuns la Neapolis.
12 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea mai importantă cetate din acel ținut al Macedoniei și o colonie romană. Am rămas în această cetate câteva zile.
13 În ziua de Sabat am ieșit pe poarta cetății, pe malul unui râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Ne-am așezat și le-am vorbit femeilor adunate acolo.
14 Ne asculta o femeie numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, o femeie temătoare de Dumnezeu. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel.
15 După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat zicând: „Dacă ați judecat că sunt credincioasă Domnului, intrați și rămâneți în casa mea.” Și ne-a convins.
16 Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o slujnică care avea un duh de ghicitoare; ea le aducea stăpânilor ei mult câștig prin ghicit.
17 Aceasta se ținea după Pavel și după noi, strigând: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și ei vă vestesc o cale de mântuire!”
18 A făcut lucrul acesta mai multe zile la rând.
Pavel, fiind foarte necăjit, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc, în Numele lui Isus Hristos, să ieși din ea!” Și a ieșit chiar în ceasul acela.
19 Când stăpânii ei au văzut că s-a dus speranța câștigului lor, i-au prins pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea conducătorilor.
20 I-au dus înaintea magistraților și au zis: „Acești oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea,
21 promovând obiceiuri pe care noi, fiind romani, nu ne este îngăduit să le primim, nici să le practicăm.”
22 Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar magistrații le-au rupt hainele și au poruncit să fie bătuți cu nuiele.
23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.
24 La o asemenea poruncă, el i-a băgat în celula cea mai dinăuntru și le-a pus picioarele în butuci.
25 Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și cântau imnuri lui Dumnezeu, iar ceilalți deținuți îi ascultau.
26 Deodată s-a produs un mare cutremur de pământ, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Imediat s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat lanțurile tuturor.
27 Temnicerul s-a trezit, a văzut ușile închisorii deschise, a scos sabia și era gata să se omoare, crezând că deținuții au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Nu-ți face niciun rău, pentru că toți suntem aici!”
29 Temnicerul a cerut lumini, a intrat în grabă și s-a aruncat tremurând la picioarele lui Pavel și ale lui Sila.
30 I-a scos afară și a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31 Ei au zis: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit, tu și casa ta.”
32 Și i-au vestit cuvântul Domnului lui și tuturor celor din casa lui.
33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat și le-a spălat rănile. Și imediat a fost botezat, el și toți ai lui.
34 I-a dus în casa lui, le-a pus masa și s-a bucurat foarte mult cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut ziuă, magistrații au trimis pe aprozi să-i spună temnicerului: „Dă-le drumul oamenilor acelora.”
36 Temnicerul i-a adus la cunoștință lui Pavel aceste cuvinte: „Magistrații au trimis ordin să fiți eliberați. Acum, așadar, ieșiți și mergeți în pace.”
37 Dar Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în public, fără să fim judecați, pe noi, care suntem cetățeni romani, și ne-au aruncat în închisoare! Și acum ne scot afară pe furiș? Nicidecum! Să vină ei înșiși să ne scoată.”
38 Aprozii au raportat aceste cuvinte magistraților, care s-au temut când au auzit că aceștia sunt cetățeni romani.
39 Au venit, și-au cerut scuze și, după ce i-au scos afară, i-au rugat să plece din cetate.
40 Ei au ieșit din închisoare și au intrat în casa Lidiei. I-au văzut pe frați, i-au încurajat, și apoi au plecat.