22
1 Răspunzând, Isus le-a vorbit din nou în pilde, spunând:
2 „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut un ospăț de nuntă pentru fiul său.
3 Și-a trimis slujitorii să-i cheme pe cei invitați la ospățul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină.
4 A trimis din nou alți slujitori, spunând: «Spuneți-le celor invitați: Iată, mi-am pregătit ospățul; taurii mei și vitele mele îngrășate sunt tăiate, și toate sunt gata. Veniți la ospățul de nuntă!»
5 Dar ei nu s-au sinchisit și au plecat: unul la țarina lui, iar altul la negustoria lui;
6 iar ceilalți au pus mâna pe slujitorii lui, i-au batjocorit și i-au ucis.
7 Când a auzit regele, s-a mâniat; și-a trimis oștile, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
8 Atunci le-a spus slujitorilor săi: «Nunta este gata, dar cei invitați n-au fost vrednici.
9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și, pe toți câți îi veți găsi, invitați-i la ospățul de nuntă.»
10 Slujitorii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi, și buni; și sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11 Când a intrat regele să-și vadă oaspeții, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12 și i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» El însă a amuțit.
13 Atunci regele le-a spus slujitorilor: «Legați-l de mâini și de picioare, luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.»
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.
16 Ei i-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, care I-au spus: „Învățătorule, știm că ești sincer și că îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor.
17 Spune-ne, deci, ce crezi: este îngăduit să plătim bir Cezarului, sau nu?”
18 Cunoscându-le însă răutatea, Isus a spus: „De ce Mă puneți la încercare, ipocriților?
19 Arătați-Mi moneda pentru bir!”
Ei I-au adus un dinar.
20 Iar El i-a întrebat: „Ale cui sunt chipul acesta și inscripția?”
21 Ei I-au răspuns: „Ale Cezarului.”
Atunci El le-a spus: „Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22 Când au auzit ei acestea, s-au minunat; apoi L-au lăsat și au plecat.
23 În ziua aceea s-au apropiat de El niște saduchei — cei ce spun că nu există înviere — și L-au întrebat,
24 spunând: „Învățătorule, Moise a spus: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu soția lui și să-i ridice urmași fratelui său.»
25 Erau, deci, la noi șapte frați. Primul s-a căsătorit și a murit; și, fiindcă nu avea urmași, și-a lăsat soția fratelui său.
26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție.”
29 Răspunzând, Isus le-a spus: „Vă rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31 Iar cu privire la învierea morților, n-ați citit ce vi s-a spus de către Dumnezeu, când zice:
32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”
33 Când au auzit mulțimile lucrul acesta, au rămas uimite de învățătura Lui.
34 Când au auzit fariseii că le închisese gura saducheilor, s-au strâns laolaltă.
35 Și unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:
36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37 Isus i-a spus: „«Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.»
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»
40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Profeții.”
41 Pe când erau adunați fariseii, Isus i-a întrebat,
42 spunând: „Ce credeți despre Hristos? Al cui fiu este?”
Ei I-au răspuns: „Al lui David.”
43 El le-a spus: „Atunci cum de David, prin Duhul, Îl numește «Domn», spunând:
44 «Domnul I-a zis Domnului meu:
Șezi la dreapta Mea,
până îi voi pune pe dușmanii Tăi așternut sub picioarele Tale»?
45 Deci, dacă David Îl numește «Domn», cum este El fiul lui?”
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă un cuvânt; și, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.