14
1 Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc să-L prindă prin vicleșug și să-L omoare.
2 Căci își ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă o răscoală în popor.”
3 Pe când Se afla Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, și ședea la masă, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, spărgând vasul, i-a turnat mirul pe cap.
4 Unii însă s-au mâniat în sinea lor și ziceau: „La ce bun risipa aceasta de mir?
5 Căci mirul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de dinari, care să fie dați săracilor!” Și o certau cu asprime.
6 Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace! De ce îi faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.
7 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și, ori de câte ori vreți, puteți să le faceți bine; dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns dinainte trupul pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun că, oriunde va fi predicată această Veste Bună, în întreaga lume, se va istorisi și ceea ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă ca să li-L dea în mâini pe Isus.
11 Când L-au auzit, ei s-au bucurat și i-au promis că îi vor da bani. Iar el căuta un prilej potrivit ca să li-L dea în mâini.
12 În prima zi a Azimilor, când se jertfea mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat: „Unde vrei să ne ducem să facem pregătirile ca să mănânci Paștele?”
13 El a trimis doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă. Mergeți după el
14 și, acolo unde va intra, spuneți-i stăpânului casei: «Învățătorul întreabă: „Unde este camera de oaspeți în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?”»
15 Și el vă va arăta o cameră mare la etaj, așternută și gata pregătită; acolo să faceți pregătirile pentru noi.”
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, au găsit totul așa cum le spusese El și au pregătit Paștele.
17 Când s-a lăsat seara, Isus a venit cu cei doisprezece.
18 Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.”
19 Ei au început să se întristeze și să-I spună pe rând, unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?” Și altul: „Nu cumva sunt eu?”
20 El le-a răspuns: „Este unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu Mine în blid.
21 Căci Fiul Omului pleacă așa cum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru omul acela să nu se fi născut!”
22 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine, a rostit binecuvântarea, a frânt-o, le-a dat-o și a zis: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu.”
23 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el.
24 Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.”
26 După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți vă veți poticni în credință din cauza Mea; căci este scris: «Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite.»
28 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29 Petru I-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu!”
30 Isus i-a spus: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori!”
31 Dar Petru stăruia și mai aprins în vorbele lui: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ceilalți spuneau același lucru.
32 Au ajuns apoi într-un loc numit Ghetsimani, iar Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.”
33 I-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să fie cuprins de spaimă și de o mare mâhnire.
34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!”
35 A mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.
36 Și zicea: „Abba, Tată, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință! Depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”
37 A venit apoi la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? N-ai fost în stare să veghezi nici măcar un ceas?
38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
39 S-a îndepărtat din nou și S-a rugat, rostind aceleași cuvinte.
40 Apoi S-a întors iarăși și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră foarte tare pleoapele; și nu știau ce să-I răspundă.
41 A venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de-acum și odihniți-vă!... Destul! A sosit ceasul! Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.
42 Ridicați-vă, haideți să mergem! Iată, s-a apropiat cel ce Mă trădează.”
43 Și îndată, pe când vorbea El încă, a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni.
44 Trădătorul le dăduse un semn de recunoaștere, zicând: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Prindeți-L și duceți-L sub pază bună!”
45 Cum a sosit, s-a apropiat îndată de El, I-a zis: „Rabi! Rabi!” și L-a sărutat.
46 Atunci ei au pus mâna pe El și L-au întemnițat.
47 Dar unul dintre cei ce stăteau acolo și-a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea.
48 Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca să Mă prindeți, ca și cum aș fi un tâlhar?
49 În fiecare zi eram printre voi în Templu, dând învățătură, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.”
50 Atunci toți L-au părăsit și au fugit.
51 Un tânăr Îl urma, având pe trupul gol doar o pânză de in. Au pus mâna pe el,
52 dar el a lăsat pânza și a fugit în pielea goală.
53 L-au dus pe Isus la marele preot; și acolo s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii.
54 Petru L-a urmat de departe până înăuntru, în curtea marelui preot; ședea împreună cu aprozii și se încălzea la lumina focului.
55 Preoții cei mai de seamă și tot Sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus ca să-L omoare, dar nu găseau.
56 Căci mulți depuneau mărturie mincinoasă împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau.
57 Atunci s-au ridicat unii și au depus mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
58 „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi dărâma acest Templu făcut de mâini omenești și în trei zile voi zidi un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.»”
59 Dar nici măcar în privința aceasta nu se potrivea mărturia lor.
60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul adunării și L-a întrebat pe Isus, zicând: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?”
61 El însă tăcea și nu a răspuns nimic. Marele preot L-a întrebat din nou și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 Isus a răspuns: „Eu sunt! Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind pe norii cerului.”
63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?
64 Ați auzit blasfemia! Ce vi se pare?” Și toți L-au osândit ca fiind vrednic de moarte.
65 Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L lovească cu pumnii și să-I zică: „Profețește!” Iar aprozii L-au luat în primire cu palme.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot.
67 Văzându-l pe Petru că se încălzea, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Nazarineanul!”
68 Dar el a tăgăduit, zicând: „Nici nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să spui!” Apoi a ieșit în pridvorul porții; și a cântat cocoșul.
69 Slujnica l-a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau pe acolo: „Acesta este unul dintre ei!”
70 Dar el a tăgăduit din nou. După puțin timp, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăși lui Petru: „Cu siguranță ești unul dintre ei, căci ești și galileean, și graiul tău te dă de gol!”
71 Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiți!”
72 Și îndată a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, copleșit de acest gând, a izbucnit în plâns.