20
1 Într-una din zilele acelea, pe când dădea învățătură poporului în Templu și Vestea Bună era vestită, preoții cei mai de seamă și cărturarii, împreună cu bătrânii, au venit la El
2 și I-au zis: „Spune-ne cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine este cel ce ți-a dat această autoritate?”
3 Răspunzând, El le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare; spuneți-Mi:
4 botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?”
5 Ei s-au sfătuit între ei, zicând: „Dacă zicem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-ați crezut?»
6 Iar dacă zicem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci sunt încredințați că Ioan era profet.”
7 Prin urmare, au răspuns că nu știu de unde era.
8 Atunci Isus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
9 A început apoi să spună poporului această pildă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
10 La vremea potrivită, a trimis un rob la agricultori, ca să-i dea din rodatul viei; dar agricultorii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
11 A trimis apoi un alt rob; dar ei l-au bătut și pe acesta, l-au ocărât și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
12 A trimis încă un al treilea; dar ei l-au rănit și pe acesta și l-au scos afară.
13 Atunci stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Am să-l trimit pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.»
14 Dar agricultorii, când l-au văzut, s-au sfătuit unii cu alții, zicând: «Acesta este moștenitorul; haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!»
15 Și l-au scos afară din vie și l-ai ucis. Ce le va face deci stăpânul viei?
16 Va veni, îi va nimici pe agricultorii aceștia și va da via altora.”
Când au auzit aceasta, ei au zis: „Nicidecum!”
17 Dar El S-a uitat la ei și a zis: „Atunci ce înseamnă ceea ce este scris:
«Piatra pe care au respins-o zidarii
a ajuns să fie pusă în capul unghiului»?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi sfărâmat;
iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor, căci au înțeles că împotriva lor spusese El pilda aceasta.
20 Și L-au pândit; au trimis niște spioni, care se prefăceau a fi neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și a puterii guvernatorului.
21 Aceștia L-au întrebat, zicând: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci înveți calea lui Dumnezeu în adevăr.
22 Este îngăduit să plătim tribut Cezarului sau nu?”
23 Dar El le-a cunoscut viclenia și le-a zis: „De ce Mă ispitiți?
24 Arătați-Mi un denar! Al cui chip și a cărui inscripție sunt pe el?”
25 Răspunzând, ei au zis: „Ale Cezarului.” Atunci El le-a zis: „Dați deci Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
26 Ei nu au putut să-L prindă în cuvintele Lui înaintea poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Unii dintre saduchei — cei care zic că nu este înviere — s-au apropiat și L-au întrebat:
28 „Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă fratele cuiva moare având o soție, dar fără să aibă copii, fratele său să ia soția și să-și ridice urmași fratelui său.»
29 Erau deci șapte frați. Cel dintâi a luat o soție și a murit fără copii.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit și el fără copii.
31 A luat-o și al treilea, tot așa și cei șapte n-au lăsat copii și au murit.
32 La urmă a murit și femeia.
33 Deci, la înviere, a cui soție va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție.”
34 Isus le-a zis: „Fiii veacului acestuia se însură și se mărită;
35 dar cei care vor fi socotiți vrednici să ia parte la veacul acela și la învierea din morți nici nu se însură, nici nu se mărită.
36 Căci nici nu vor mai putea muri, pentru că vor fi ca îngerii și vor fi fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Că morții înviază a arătat chiar și Moise la rugul în flăcări, numindu-L pe Domnul «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov».
38 Dar El nu este un Dumnezeu al morților, ci al viilor, căci pentru El toți trăiesc.”
39 Unii dintre cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai spus!”
40 Și nu au mai îndrăznit să-I pună nicio întrebare.
41 Isus le-a zis: „Cum se poate spune că Hristosul este fiul lui David?
42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor:
«Domnul i-a zis Domnului meu:
„Șezi la dreapta Mea,
43 până când voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale.”»
44 Deci David Îl numește Domn; atunci cum este el fiul lui?”
45 În auzul întregului popor, El le-a zis ucenicilor Săi:
46 „Păziți-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, care iubesc salutările prin piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile dintâi la ospețe,
47 care le mănâncă casele văduvelor și care de formă fac rugăciuni lungi! Aceștia vor primi o osândă mai mare.”