1 Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte. 2 Și fariseii și cărturarii murmurau, zicând: „Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei!”

3 Dar El le-a spus această pildă, zicând: 4 „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută până când o găsește? 5 După ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, plin de bucurie, 6 și, când ajunge acasă, își cheamă prietenii și vecinii și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută!» 7 Vă spun că tot așa va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care nu au nevoie de pocăință.

8 Sau care femeie, dacă are zece drahme* și pierde o drahmă, nu aprinde o candelă, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când o găsește? 9 După ce a găsit-o, își cheamă prietenele și vecinele și zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot așa, vă spun, este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

11 El a zis mai departe: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine!» Și tatăl le-a împărțit averea. 13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară îndepărtată, unde și-a risipit averea ducând o viață destrăbălată. 14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus și s-a lipit de unul dintre cetățenii acelei țări, iar acesta l-a trimis pe ogoarele sale să-i păzească porcii. 16 El dorea mult să-și sature pântecele cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Și, venindu-și în fire, și-a zis: «Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! 18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta 19 și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre argații tăi!’»

20 Și s-a ridicat și a venit la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el; a alergat, s-a aruncat de gâtul lui și l-a sărutat mult. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău!»

22 Dar tatăl le-a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea! Puneți-i un inel în deget și sandale în picioare! 23 Aduceți vițelul cel îngrășat și tăiați-l! Să mâncăm și să ne veselim, 24 căci acest fiu al meu era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit!» Și au început să se veselească.

25 Fiul său cel mai mare era însă la câmp. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. 26 A chemat pe unul dintre slujitori și l-a întrebat ce înseamnă acestea. 27 Slujitorul i-a răspuns: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos și teafăr.» 28 El s-a mâniat și nu voia să intre în casă. Atunci tatăl său a ieșit afară și-l ruga să intre. 29 Dar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc de atâția ani și niciodată nu ți-am încălcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei! 30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu prostituatele, pentru el ai tăiat vițelul cel îngrășat!»

31 Tatăl i-a zis: «Copile, tu ești întotdeauna cu mine, și tot ce am eu este al tău. 32 Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață; era pierdut și a fost găsit.»”