14
1 Într-o zi de Sabat, El a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să mănânce pâine, iar ei Îl pândeau.
2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de hidropizie.
3 Luând cuvântul, Isus le-a vorbit învățătorilor Legii și fariseilor, zicând: „Este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
4 Dar ei au tăcut.
Atunci El l-a luat de mână, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.
5 Apoi le-a zis: „Cine dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul într-o fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului?”
6 Și nu au putut să-I răspundă nimic la aceste lucruri.
7 Observând apoi cum cei invitați își alegeau locurile de onoare la masă, le-a spus o pildă, zicând:
8 „Când ești invitat de cineva la o nuntă, nu te așeza în locul de onoare, ca nu cumva printre invitați să fie cineva mai de vază decât tine,
9 și cel ce v-a invitat pe amândoi să vină și să-ți spună: «Dă locul tău acestui om!» Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi locul cel mai de jos.
10 Ci, când ești invitat, du-te și așază-te în locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a invitat, să-ți spună: «Prietene, urcă mai sus!» Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine.
11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și cine se smerește pe sine va fi înălțat.”
12 El i-a zis apoi și celui ce Îl invitase: „Când dai un prânz sau o cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei la rândul lor și să fii astfel răsplătit.
13 Ci, când dai un ospăț, cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi!
14 Și ferice va fi de tine, pentru că ei nu au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor drepți.”
15 Auzind aceste lucruri, unul dintre cei ce ședeau la masă împreună cu El I-a zis: „Ferice de acela care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!”
16 Dar El i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a invitat pe mulți.
17 La ceasul cinei, și-a trimis robul să le spună celor invitați: «Veniți, căci iată, toate sunt gata acum!»
18 Dar toți, parcă vorbiți, au început să se scuze.
Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă scuzi!»
19 Un altul a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; te rog să mă scuzi!»
20 Iar un altul a zis: «Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot veni.»
21 Când s-a întors, robul a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Ieși repede pe piețele și ulițele cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe schilozi, pe orbi și pe șchiopi!»
22 La urmă, robul a zis: «Stăpâne, s-a făcut așa cum ai poruncit, și tot mai este loc.»
23 Și stăpânul i-a zis robului: «Ieși la drumuri și pe lângă garduri și silește-i pe oameni să intre, ca să mi se umple casa!
24 Căci vă spun că niciunul dintre oamenii aceia care au fost invitați nu va gusta din cina mea. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S-a întors și le-a zis:
26 „Dacă vine cineva la Mine și nu își pune pe planul al doilea tatăl, mama, soția, copiii, frații și surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu se așază mai întâi să socotească cheltuiala, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine?
29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată termina, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30 și să zică: «Omul acesta a început să zidească, dar nu a putut să termine!»
31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să se sfătuiască dacă poate să i se împotrivească cu zece mii de oameni aceluia care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Dacă nu poate, atunci, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie ca să ceară pace.
33 Tot așa, oricine dintre voi care nu renunță la tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună; dar, dacă și sarea își pierde gustul, prin ce i se va reda această însușire?
35 Nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”