6
1 După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileii, adică Marea Tiberiadei.
2 O mare mulțime Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea asupra celor bolnavi.
3 Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo împreună cu ucenicii Săi.
4 Și Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Așadar, când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare mulțime vine spre El, i-a zis lui Filip: „De unde vom cumpăra pâini, ca să mănânce aceștia?”
6 Spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci El Însuși știa ce avea de gând să facă.
7 Filip I-a răspuns: „Pâinile de două sute de dinari nu le-ar ajunge ca să ia fiecare măcar câte puțin.”
8 Unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atât de mulți?”
10 Isus a zis: „Spuneți-le oamenilor să se așeze!” În locul acela era multă iarbă. Bărbații s-au așezat deci, în număr de aproape cinci mii.
11 Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii, celor ce stăteau jos; de asemenea, le-a dat și din pești, atât cât au dorit.
12 După ce s-au săturat, El le-a zis ucenicilor Săi: „Strângeți bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic!”
13 Le-au strâns deci și au umplut douăsprezece coșuri cu bucăți din cele cinci pâini de orz, care le rămăseseră celor ce mâncaseră.
14 Oamenii, când au văzut semnul pe care-l făcuse Isus, au zis: „Acesta este cu adevărat Profetul care trebuia să vină în lume!”
15 Atunci Isus, cunoscând că au de gând să vină și să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou pe munte, El singur.
16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Săi au coborât la mare,
17 au urcat într-o barcă și traversau marea spre Capernaum. Se întunecase deja, și Isus încă nu venise la ei.
18 Marea se învolbura, fiindcă sufla un vânt puternic.
19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă; și li s-a făcut frică.
20 Dar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți!”
21 Ei au vrut atunci să-L ia în barcă, și îndată barca a ajuns la țărmul spre care mergeau.
22 A doua zi, mulțimea care rămăsese pe celălalt mal al mării a observat că acolo nu fusese decât o singură barcă — aceea în care urcaseră ucenicii Săi — și că Isus nu intrase în barcă împreună cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri.
23 Între timp, alte bărci din Tiberiada au sosit aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea după ce Domnul mulțumise.
24 Când mulțimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Săi nu sunt acolo, au urcat și ei în bărci și au venit la Capernaum, căutându-L pe Isus.
25 Când L-au găsit, pe celălalt mal al mării, I-au zis: „Rabi, când ai ajuns aici?”
26 Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat.
27 Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl.”
28 Ei L-au întrebat: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.”
30 Atunci ei I-au zis: „Dar ce semn faci Tu, ca să-l vedem și să Te credem? Ce lucrare săvârșești?
31 Părinții noștri au mâncat mana în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»”
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer.
33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă viață lumii.”
34 Ei I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!”
35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nicidecum nu-l voi alunga afară.
38 Căci M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Și voia Tatălui, care M-a trimis, este aceasta: să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Căci voia Celui ce M-a trimis este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; iar Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41 Atunci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.”
42 Și ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar spune El acum: «M-am coborât din cer»?”
43 Isus le-a răspuns: „Nu murmurați între voi!
44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 În profeți este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Astfel, oricine a auzit de la Tatăl și a învățat vine la Mine.
46 Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel care este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viață veșnică.
48 Eu sunt Pâinea vieții.
49 Părinții voștri au mâncat mana în pustie și au murit.
50 Aceasta este pâinea care coboară din cer, pentru ca cine mănâncă din ea să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci; iar pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.”
52 Atunci iudeii se certau între ei, zicând: „Cum poate Omul Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă.
54 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57 După cum M-a trimis Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie.
58 Aceasta este pâinea care a coborât din cer; nu cum au mâncat părinții și au murit: cine mănâncă această pâine va trăi în veci.”
59 El a spus aceste lucruri în sinagogă, pe când dădea învățătură în Capernaum.
60 Mulți dintre ucenicii Săi, după ce au auzit, au zis: „Vorbirea aceasta este prea grea; cine poate s-o asculte?”
61 Însă Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Săi murmurau cu privire la aceasta, le-a zis: „Vă poticnește lucrul acesta?
62 Dar dacă Îl veți vedea pe Fiul Omului urcând acolo unde era mai înainte?
63 Duhul este Cel ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață.
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce urma să-L trădeze.
65 Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu i-a fost dat de către Tatăl Meu.”
66 Din această cauză, mulți dintre ucenicii Săi s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece: „Nu cumva vreți să plecați și voi?”
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice!
69 Și noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”
70 Isus le-a răspuns: „Oare nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol!”
71 El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci acesta, unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.