1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când era încă întuneric, și a văzut că piatra fusese luată de la intrarea mormântului. 2 A alergat deci și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care-l iubea Isus și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt, și nu știm unde L-au pus!”

3 Petru și celălalt ucenic au ieșit și au pornit spre mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 A plecat capul, s-a uitat înăuntru și a văzut fâșiile de pânză de in așezate acolo, dar nu a intrat. 6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el; a intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză așezate acolo; 7 iar ștergarul care fusese pe capul Lui nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era făcut sul și pus deoparte, într-un loc separat. 8 Atunci a intrat și celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt; a văzut și a crezut. 9 Căci ei încă nu înțeleseseră Scriptura, care spunea că El trebuia să învieze din morți. 10 Ucenicii s-au întors apoi din nou acasă la ei.

11 Dar Maria stătea afară, lângă mormânt, și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt 12 și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul la cap și altul la picioare, acolo unde zăcuse trupul lui Isus. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus!” 14 După ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând în picioare; dar nu știa că este Isus.

15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și Îl voi lua!” 16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors și I-a zis în ebraică: „Rabuni!” (care înseamnă „Învățătorule!”*). 17 Isus i-a zis: „Nu Mă ține, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci du-te la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.»” 18 Maria Magdalena s-a dus și le-a dat de știre ucenicilor că L-a văzut pe Domnul și că El i-a spus aceste lucruri.

19 În seara aceleiași zile, prima zi a săptămânii, ucenicii erau adunați cu ușile încuiate de frica iudeilor. Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” 20 După ce le-a spus aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat foarte mult când L-au văzut pe Domnul. 21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” 22 După ce a spus aceste lucruri, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți Duhul Sfânt! 23 Celor cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate; celor cărora nu le veți ierta le vor rămâne neiertate.”

24 Dar Toma, numit Geamănul†, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici i-au zis deci: „L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, dacă nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și dacă nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede nicidecum!”

26 După opt zile, ucenicii Lui erau din nou în casă, și Toma era cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate; a stat în mijloc și le-a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și vezi-Mi mâinile; adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios!”

28 Toma I-a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

29 Isus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut;‡ ferice de cei ce nu au văzut și au crezut!”

30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta; 31 dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.