19
1 Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să fie biciuit.
2 Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
3 Apoi veneau la El și ziceau: „Plecăciune, Regele iudeilor!” și Îl pălmuiau.
4 Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis: „Iată, vi-L scot afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El!”
5 Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. Iar Pilat le-a zis: „Iată Omul!”
6 Când L-au văzut preoții cei mai de seamă și paznicii, au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis: „Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu găsesc nicio vină în El!”
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege, și după legea noastră El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8 Când a auzit Pilat cuvântul acesta, s-a temut și mai mult.
9 A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10 Pilat I-a zis atunci: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și am putere să Te răstignesc?”
11 Isus i-a răspuns: „Nu ai avea nicio putere împotriva Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce M-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare.”
12 Din clipa aceea, Pilat căuta să-L elibereze; dar iudeii strigau: „Dacă-L eliberezi pe Omul Acesta, nu ești prietenul Cezarului! Oricine se face rege este împotriva Cezarului!”
13 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a scos afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, într-un loc numit „Pardoseala”, iar în ebraică „Gabbatha”.
14 Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea. Pilat le-a zis iudeilor: „Iată Regele vostru!”
15 Dar ei au strigat: „La o parte cu El! La o parte cu El! Răstignește-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe Regele vostru?” Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi nu avem alt rege decât pe Cezar!”
16 Atunci L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit. Ei L-au luat deci pe Isus și L-au dus.
17 Purtându-Și crucea, El a ieșit spre locul numit „Locul Căpățânii”, care în ebraică se numește „Golgota”.
18 Acolo L-au răstignit, și împreună cu El alții doi, de o parte și de alta, iar Isus în mijloc.
19 Pilat a scris o inscripție și a pus-o pe cruce. Pe ea era scris: „ISUS DIN NAZARET, REGELE IUDEILOR”.
20 Mulți dintre iudei au citit această inscripție, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; și era scrisă în ebraică, în latină și în greacă.
21 Preoții cei mai de seamă ai iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci că El a zis: «Eu sunt Regele iudeilor».”
22 Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”
23 Ostașii, după ce L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și au făcut patru părți din ele, câte o parte pentru fiecare ostaș; au luat și tunica. Tunica însă nu avea cusătură, ci era țesută dintr-o singură bucată de sus până jos.
24 Așa că și-au zis unii altora: „Să n-o rupem, ci să tragem la sorți pentru a vedea a cui va fi”, ca să se împlinească Scriptura care zice:
„Și-au împărțit hainele Mele între ei,
și pentru cămașa Mea au tras la sorți.”
Iată ce au făcut ostașii.
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria, soția lui Clopas, și Maria Magdalena.
26 Isus, când a văzut-o pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea stând alături, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!”
27 Apoi i-a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o acasă la el.
28 După aceea, Isus, știind că totul era deja sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!”
29 Acolo era un vas plin cu oțet; ostașii au pus un burete plin cu oțet în vârful unei tulpini de isop și I l-au dus la gură.
30 Când a luat Isus oțetul, a zis: „S-a sfârșit!” Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.
31 Era Ziua Pregătirii, iar iudeii nu voiau ca trupurile să rămână pe cruce în timpul Sabatului, mai ales că acel Sabat era o zi de mare sărbătoare. De aceea, i-au cerut lui Pilat să le fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să le fie luate trupurile de pe cruce.
32 Ostașii au venit deci și au zdrobit picioarele primului dintre cei doi răstigniți împreună cu Isus, apoi și pe ale celuilalt.
33 Dar, când au venit la Isus și au văzut că era deja mort, nu I-au zdrobit picioarele;
34 ci unul dintre ostași I-a străpuns coasta cu o suliță, și îndată a ieșit sânge și apă.
35 Cel ce a văzut a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.
36 Căci acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciun os de-al Lui nu va fi zdrobit.”
37 Și în altă parte Scriptura mai zice: „Se vor uita la Acela pe care L-au străpuns.”
38 După acestea, Iosif din Arimateea — care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor — L-a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus. Și Pilat i-a dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus.
39 Nicodim — cel care venise la Isus noaptea, prima dată — a venit și el, aducând un amestec de smirnă și de aloe, de vreo o sută de livre romane.
40 Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, împreună cu miresmele, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei.
41 În locul unde fusese răstignit era o grădină, și în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni niciodată.
42 Așadar, din pricina Zilei Pregătirii iudeilor, fiindcă mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.