2
1 Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți adunați într-un cuget, în același loc.
2 Deodată a venit din cer un sunet, ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde stăteau ei.
3 Li s-au arătat niște limbi despărțite, ca de foc, și s-au așezat câte una pe fiecare dintre ei.
4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Și locuiau în Ierusalim iudei, oameni evlavioși din orice națiune de sub cer.
6 Când s-a auzit acest sunet, mulțimea s-a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă.
7 Toți erau uimiți și se minunau, zicând unii către alții: „Iată, oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc?
8 Și cum de îi auzim, fiecare în limba noastră maternă?
9 Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei din apropierea Cirenei, vizitatori din Roma, atât iudei cât și prozeliți,
11 cretani și arabi — noi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!”
12 Toți erau uimiți și perplecși, zicându-și unii altora: „Ce vrea să însemne aceasta?”
13 Dar alții, batjocorindu-i, ziceau: „Sunt plini de must.”
14 Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și luați aminte la cuvintele mele!
15 Căci oamenii aceștia nu sunt beți, cum presupuneți voi, fiindcă este abia al treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:
17 «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu,
voi revărsa din Duhul Meu peste orice făptură.
Fiii și fiicele voastre vor profeți.
Tinerii voștri vor avea viziuni.
Bătrânii voștri vor visa vise.
18 Chiar și peste robii Mei și roabele Mele, în zilele acelea,
voi revărsa din Duhul Meu, și vor profeți.
19 Voi face minuni sus în cer,
și semne jos pe pământ:
sânge, foc și valuri de fum.
20 Soarele se va preface în întuneric,
și luna în sânge,
înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului.
21 Și oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.»
22 Bărbați israeliți, ascultați aceste cuvinte! Pe Isus din Nazaret, un Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin fapte puternice, minuni și semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți;
23 pe El, care a fost dat pe mâini după planul hotărât și preștiința lui Dumnezeu, voi L-ați prins și L-ați ucis, răstignindu-L prin mâna unor oameni fără de lege.
24 Dar Dumnezeu L-a înviat, eliberându-L de durerile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea.
25 Căci David spune despre El:
«Îl vedeam pe Domnul neîncetat înaintea mea,
pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea mi s-a bucurat inima și mi s-a veselit limba;
mai mult, și trupul meu va locui în speranță.
27 Căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților
și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții;
mă vei umple de bucurie cu prezența Ta.»
29 Fraților, pot să vă spun cu îndrăzneală despre patriarhul David, că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este la noi până în ziua de azi.
30 Prin urmare, fiind profet și știind că Dumnezeu îi jurase cu jurământ că va ridica din rodul coapselor sale, după trup, pe Hristosul, ca să șadă pe tronul său,
31 el, prevăzând lucrul acesta, a vorbit despre învierea lui Hristos, spunând că sufletul Lui nu a fost lăsat în Locuința morților și că trupul Lui nu a văzut putrezirea.
32 Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înviat, și noi toți suntem martori ai acestui fapt.
33 Fiind, așadar, înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a revărsat ceea ce vedeți și auziți acum.
34 Căci David nu a urcat la ceruri, ci el însuși spune:
«Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea,
35 până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale.”»
36 Să știe bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L-ați răstignit.”
37 Când au auzit ei aceste lucruri, au fost străpunși în inimă și le-au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?”
38 Petru le-a zis: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor, și veți primi darul Duhului Sfânt.
39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema la Sine Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Și, cu multe alte cuvinte, depunea mărturie și îi îndemna, zicând: „Salvați-vă din această generație coruptă!”
41 Astfel, cei care au primit cu bucurie cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea au fost adăugate la numărul lor cam trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43 Și o teamă a cuprins fiecare suflet, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne.
44 Toți cei ce credeau erau împreună și aveau toate lucrurile în comun.
45 Își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după nevoile fiecăruia.
46 Zi de zi stăruiau într-un cuget în Templu și, frângând pâinea pe acasă, își luau hrana cu bucurie și curăție de inimă,
47 lăudându-L pe Dumnezeu și bucurându-se de favoarea întregului popor. Și Domnul adăuga zilnic la Adunare pe cei care erau mântuiți.