Faptele Apostolilor
1
1 Prima carte pe care am scris-o, Teofile, se referă la tot ce a început Isus să facă și să învețe, 2 până în ziua în care a fost înălțat, după ce a dat poruncă, prin Duhul Sfânt, apostolilor pe care îi alesese. 3 Acestora li S-a arătat viu și după ce a suferit, prin multe dovezi, arătându-li-Se pe parcursul a patruzeci de zile și vorbindu-le despre Împărăția lui Dumnezeu. 4 Fiind adunat împreună cu ei, le-a poruncit: „Nu plecați din Ierusalim, ci așteptați promisiunea Tatălui, pe care ați auzit-o de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat într-adevăr în apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt nu peste multe zile.”
6 Deci, când s-au adunat, L-au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restaura Împărăția lui Israel?”
7 El le-a zis: „Nu este treaba voastră să cunoașteți vremurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub propria Sa autoritate. 8 Dar voi veți primi putere când va veni Duhul Sfânt peste voi. Și Îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”
9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei, a fost înălțat, iar un nor L-a luat din fața lor. 10 În timp ce ei priveau țintă spre cer pe când Se înălța El, iată că* doi bărbați îmbrăcați în haine albe au stat lângă ei, 11 care au și zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni în același fel în care L-ați văzut mergând spre cer.”
12 Apoi s-au întors la Ierusalim de pe muntele numit Măslinilor, care este lângă Ierusalim, la o distanță de un drum în ziua de Sabat. 13 După ce au ajuns, au urcat în camera de sus unde stăteau: Petru, Ioan, Iacov, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zelotul și Iuda, fiul lui Iacov. 14 Toți aceștia stăruiau într-un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.
15 În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul ucenicilor (iar numărul celor adunați era de aproximativ o sută douăzeci) și a zis: 16 „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta, pe care Duhul Sfânt a spus-o mai înainte prin gura lui David despre Iuda, care a fost călăuza celor ce L-au prins pe Isus. 17 Căci el era numărat printre noi și primise partea lui în această slujbă. 18 Omul acesta a dobândit un câmp cu plata nelegiuirii lui; și căzând cu capul în jos, a crăpat la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19 Acest lucru a devenit cunoscut tuturor celor care locuiau în Ierusalim, așa că în limba lor câmpul acela a fost numit «Acheldama», adică «Câmpul sângelui». 20 Căci este scris în cartea Psalmilor:
«Locuința lui să rămână pustie,
Și nimeni să nu locuiască în ea;»✡
și,
«Slujba lui s-o ia altul.»✡
21 Așadar, dintre bărbații care ne-au însoțit în tot timpul în care Domnul Isus a intrat și a ieșit dintre noi, 22 începând de la botezul lui Ioan și până în ziua în care a fost înălțat de la noi, unul dintre aceștia trebuie să devină martor al învierii Lui împreună cu noi.”
23 Au propus doi: Iosif, numit Barsaba, căruia i se mai zicea și Iust, și Matia. 24 S-au rugat și au zis: „Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre acești doi l-ai ales 25 ca să ia parte la această slujbă și apostolie din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.” 26 Au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Matia; și el a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
* 1:10 „Iată că”, din „ἰδοὺ”, înseamnă a privi, a observa, a vedea sau a se uita fix. Este adesea folosit ca interjecție. ✡ 1:20 Psalmii 69:25 ✡ 1:20 Psalmii 109:8