1 În Iconia, au intrat împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2 Dar iudeii care n-au crezut* au stârnit și au înveninat mințile neamurilor împotriva fraților. 3 Au stat însă mult timp acolo, vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea cuvântul harului Său, permițând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4 Mulțimea din cetate era împărțită: unii erau cu iudeii, iar alții cu apostolii. 5 Când neamurile și iudeii, împreună cu conducătorii lor, au pus la cale o mișcare violentă ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre, 6 ei au aflat și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în împrejurimi. 7 Și au propovăduit Vestea Bună acolo.

8 În Listra stătea un om neputincios de picioare, olog din pântecele mamei lui, care nu umblase niciodată. 9 El îl asculta pe Pavel vorbind. Pavel s-a uitat țintă la el, a văzut că are credință ca să fie vindecat 10 și a strigat cu glas tare: „Ridică-te drept pe picioarele tale!” El a sărit în picioare și a început să umble. 11 Când mulțimile au văzut ce făcuse Pavel, și-au ridicat glasul, zicând în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip de oameni!” 12 Pe Barnaba îl numeau Zeus, iar pe Pavel Hermes, pentru că el era cel care vorbea. 13 Preotul lui Zeus, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și ghirlande la porți și voia să aducă jertfe împreună cu mulțimile.

14 Când au auzit apostolii Barnaba și Pavel, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul mulțimii și au strigat: 15 „Oamenilor, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni cu aceeași fire ca și voi! Noi vă aducem Vestea Bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele. 16 În generațiile trecute, El a lăsat toate națiunile să umble pe căile lor. 17 Totuși, nu S-a lăsat fără mărturie, ci a făcut bine: v-a† dat ploi din cer și anotimpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană și de bucurie.”

18 Chiar și spunând aceste cuvinte, abia au putut opri mulțimile să le aducă jertfe. 19 Dar au venit de la Antiohia și de la Iconia niște iudei care au convins mulțimile; l-au ucis cu pietre pe Pavel și l-au târât afară din cetate, crezând că este mort.

20 Pe când ucenicii stăteau în jurul lui, s-a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

21 După ce au propovăduit Vestea Bună în acea cetate și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, Iconia și Antiohia, 22 întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și spunând: „Prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu.” 23 Le-au rânduit bătrâni în fiecare Adunare și, rugându-se cu post, i-au încredințat Domnului în care crezuseră.

24 Au trecut prin Pisidia și au ajuns în Pamfilia. 25 După ce au vestit cuvântul în Perga, au coborât la Atalia. 26 De acolo au plecat cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care tocmai o împliniseră. 27 Când au ajuns și au adunat Adunarea, au povestit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor o ușă a credinței. 28 Și au rămas acolo o vreme îndelungată împreună cu ucenicii.