1 În Adunarea din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnaba, Simeon, numit Niger, Lucius din Cirene, Manaen, fratele de lapte al tetrarhului Irod, și Saul. 2 Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

3 Atunci, după ce au postit, s-au rugat și și-au pus mâinile peste ei, i-au lăsat să plece. 4 Astfel, trimiși de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia, iar de acolo au mers cu corabia în Cipru. 5 Ajunși la Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei și pe Ioan ca slujitor. 6 După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au găsit un vrăjitor, un profet fals, un iudeu pe nume Bar-Isus, 7 care era cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta i-a chemat pe Barnaba și pe Saul și a cerut să audă cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, vrăjitorul (căci așa se traduce numele lui), li se împotrivea, căutând să-l abată pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul, numit și Pavel, plin de Duhul Sfânt, s-a uitat țintă la el 10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum, iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele pentru o vreme!”

Imediat au căzut peste el ceață și întuneric, și orbecăia căutând pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci proconsulul, văzând ce s-a întâmplat, a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.

13 Pavel și însoțitorii lui au pornit pe mare din Pafos și au ajuns la Perga, în Pamfilia. Acolo Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. 14 Ei au mers mai departe din Perga și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua de Sabat, au intrat în sinagogă și s-au așezat. 15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să le spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți.”

16 Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: „Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor* i-a ales pe părinții noștri, a înălțat poporul în timpul șederii lor ca străini în țara Egiptului și, cu braț puternic, i-a scos de acolo. 18 Timp de vreo patruzeci de ani le-a răbdat purtarea în pustie. 19 Apoi, după ce a nimicit șapte națiuni în țara Canaanului, le-a dat țara lor ca moștenire, timp de aproape patru sute cincizeci de ani. 20 După aceste lucruri, le-a dat judecători până la profetul Samuel. 21 Apoi au cerut un rege, iar Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, un om din tribul lui Beniamin. 22 După ce l-a înlăturat, l-a ridicat ca rege pe David, despre care a mărturisit astfel: «L-am găsit pe David, fiul lui Isai, un om după inima Mea, care va împlini toată voia Mea.» 23 Din urmașii acestui om, conform promisiunii Sale, Dumnezeu a adus lui Israel o mântuire†, 24 înainte de a cărui venire Ioan a propovăduit botezul pocăinței pentru tot Israelul.‡ 25 Pe când își încheia Ioan alergarea, zicea: «Cine credeți că sunt eu? Eu nu sunt El. Dar iată, vine după mine Unul căruia nu sunt vrednic să-I dezleg sandalele de la picioare.»

26 Fraților, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi care vă temeți de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L-au cunoscut; dar, condamnându-L, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare Sabat. 28 Deși n-au găsit în El niciun motiv de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce era scris despre El, L-au dat jos de pe lemn și L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 31 El a fost văzut mai multe zile de cei care urcaseră cu El din Galileea la Ierusalim, care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. 32 Și noi vă aducem Vestea Bună despre promisiunea făcută părinților: 33 Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, după cum este scris și în Psalmul al doilea:

34 Faptul că L-a înviat din morți, ca să nu Se mai întoarcă niciodată la putrezire, l-a declarat astfel: «Vă voi da îndurările sfinte și sigure promise lui David.»✡ 35 De aceea mai zice și în alt psalm: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.»✡ 36 Căci David, după ce a slujit planului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea; 37 dar Cel pe care L-a înviat Dumnezeu nu a văzut putrezirea. 38 Să vă fie cunoscut deci, fraților§, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; 39 și oricine crede este îndreptățit prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. 40 Aveți grijă, așadar, să nu vină peste voi ce este spus în profeți:

42 Când au ieșit iudeii din sinagogă, neamurile i-au rugat să le vorbească despre aceste lucruri și în Sabatul următor. 43 După ce s-a terminat adunarea sinagogii, mulți dintre iudei și dintre prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.

44 În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, contrazicându-l și insultându-l.

46 Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă. Dar, din moment ce îl respingeți și vă judecați singuri nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:

48 Când au auzit neamurile lucrul acesta, s-au bucurat și au glorificat cuvântul lui Dumnezeu. Și toți cei rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului se răspândea prin toată regiunea. 50 Dar iudeii le-au instigat pe femeile evlavioase de vază și pe fruntașii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au alungat din hotarele lor. 51 Ei și-au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus la Iconia. 52 Iar ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.