1 Apostolii și frații* care erau în Iudeea au auzit că și neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 Când Petru s-a urcat la Ierusalim, cei tăiați împrejur l-au luat la rost, 3 zicând: „Ai intrat în casa unor oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei!”

4 Dar Petru a început să le explice lucrurile pe rând, zicând: 5 „Eram în cetatea Iope și mă rugam, și într-o extază am avut o viziune: am văzut un vas coborând din cer ca o pânză mare, lăsată de cele patru colțuri, și a ajuns până la mine. 6 Când m-am uitat cu atenție în el, am văzut animalele cu patru picioare de pe pământ, fiare sălbatice, reptile și păsări ale cerului. 7 Am auzit și un glas care mi-a zis: „Ridică-te, Petre, înjunghie și mănâncă!” 8 Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne! Căci nimic pângărit sau necurat nu mi-a intrat vreodată în gură.” 9 Dar glasul mi-a răspuns a doua oară din cer: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești tu necurat.” 10 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori, și apoi toate au fost ridicate iarăși la cer. 11 Imediat, trei bărbați trimiși din Cezareea la mine s-au oprit la poarta casei în care eram. 12 Duhul mi-a spus să merg cu ei, fără nicio ezitare. Acești șase frați m-au însoțit, și am intrat în casa omului acela. 13 El ne-a povestit cum l-a văzut pe înger stând în casa lui și zicându-i: „Trimite la Iope și adu-l pe Simon, numit și Petru, 14 care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.” 15 Când am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei la fel cum S-a coborât peste noi la început. 16 Mi-am adus aminte atunci de cuvântul Domnului, cum zicea: „Ioan într-adevăr a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați în Duhul Sfânt.” 17 Așadar, dacă Dumnezeu le-a dat același dar pe care ni l-a dat și nouă, când am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă pot împotrivi lui Dumnezeu?”

18 Când au auzit ei aceste lucruri, s-au liniștit și L-au glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Deci Dumnezeu a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!”

19 Cei care fuseseră împrăștiați din pricina persecuției apărute cu privire la Ștefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru și Antiohia, și nu vesteau cuvântul nimănui, decât doar iudeilor. 20 Totuși, unii dintre ei, bărbați din Cipru și din Cirena, când au ajuns în Antiohia, au vorbit și eleniștilor†, propovăduind pe Domnul Isus. 21 Mâna Domnului era cu ei; și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. 22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Adunării din Ierusalim, și ei l-au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia. 23 Când a ajuns și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână alipiți de Domnul cu inimă hotărâtă. 24 Căci era un om bun, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mare mulțime a fost adăugată la Domnul.

25 Barnaba s-a dus la Tars să-l caute pe Saul. 26 După ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg s-au adunat împreună cu Adunarea și au învățat pe mulți. În Antiohia ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini.

27 În zilele acelea au coborât niște profeți de la Ierusalim la Antiohia. 28 Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat și a arătat prin Duhul că va fi o mare foamete peste tot pământul; ceea ce s-a și întâmplat în zilele lui Claudiu. 29 Ucenicii au hotărât să trimită un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după cum avea posibilitatea. 30 Așa au și făcut, și l-au trimis bătrânilor prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.