﻿Marcu.
12.
Sh-deapoea apãrnji s-lã greascã cu parabolã: “Un om siminã unã ayinji, u avãrligã cu gardu, adrã unã loc di zdruminari aua, adãrã un pirĝu trã vigljeari sh-lã-u pistipsi a niscãnts ayinjitori sh-deapoea s-dusi diparti. 
Sh-tu chirolu a cutseariljei pitricu un sclav la ayinjitorlji di loari di nãshi unã parti di auã a-ayinjiljei. 
Ma elji lu-acãtsarã, lu bãturã sh-lu turnarã cu manjili goali. 
Elu pitricu nãpoi un altã sclav, ma elji dupã tsi lu-agudirã cu chetri, lu pliguirã tu cap sh-u turnarã rushinat. 
Nãpoi pitricu ninga un altã, ma elji lu vãtãmarã. Ma nãpoi pitricu mults altsã sh-di aeshti mults lji-bãturã, shi alantsilji lji-vãtãmarã. 
Lj-armasi ninga un di pitritseari: hiljilu a lui vrut. Tu soni l-pitricu sh-atselu dzãcãnda: ‘Ti hiljilu a meu va s-aibã respect.’ 
Ma ayinjitorilji dzãsirã un cu alantu: ‘Aestu easti clirunomlu, hai s-lu vãtãmãm shi s-nã armãnã a noauã clirunumia.’ 
Sh-lu acãtsarã, lu-vãtãmarã, sh-lu-arucarã nafoarã di ayinji. 
Tsi va s-facã domnul a-ayinjiljei? Elu va s-yinã sh-va s-lji chearã ayinjitorlji shi ayinjea va u-da a alantsilor. 
Ma nu u-avets ghivãsitã aestã scritura: ‘Cheatra tsi masturlji u-arcarã, s-featsi cheatra a cohilui? 
Atsea easti faptã di la Domnul sh-easti unã thavmã tu ocljilji a noastri.’” 
Sh-elji cãftarã s-lu acatsã, cã achicãsirã cã elu lã avea dzãsã atsea parabolã contra a lor, ma avea fricã di multsãmea, sh-lu-alãsarã sh-fudzirã. 
Dupã atsea lji-pitricurã niscãntsã Farisei sh-Ierodianji tsi s-lu acãtsa tu zboari. 
Aeshti vinirã sh-lji dzãsirã: “Nvitsãtore, noi lu shtim cã tini eshtã dealihea sh-nu ntreghi di vãrã, cã nu badzã oarã fãnipsirea a-oamnjilor, ma lji nvetsã calea a Dumnidzãlui dupã ndriptatea. Easti ndreptu s-plãteshti taxa a Cezarlui icã nu? Prindi s-u plãtim icã nu?” 
Ma elu, cunuscãnda ipucrizia-a lor, lã-dzãsi: “Cãtse mi bãgats tu provã? Adutsets-nji un denar tsi s-lu ved!” 
Elji lji-adusirã. Shi elu lã dzãsi a lor: “A cui easti aestã fatsã sh-aestu priscris?” Elji lji-dzãsirã: “A Cesarului.” 
Atumtsea Isus apãndisi sh-lã dzãsi a lor: “Dats-lji a Cesarului atsea tsi easti a Cesarului, sh-a Dumnidzãlui atsea tsi easti a Dumnidzãlui.” Sh-elji s-ciudisirã cu nãsu. 
Deapoea vinirã niscãntsã Sadutsei tsi dzãc tsi nu ari injeari, sh-lu ntribarã dzãcãnda: 
“Nvitsãtore, Moisul nã-alãsã scrisã tsi cãndu moari fratili a vãrui sh-alasi muljearea ni-fãrã cilimenji, fratili a lui prindi si-nsoarã cu veduva tra s-lji facã dupãyinitori a fratilui. 
Tora eara shapti frats, protlu si-nsurã sh-muri ni alãsatã cilimenji. 
U lo a doilu, ma sh-elu muri ni-alãsat cilimenji, tutashã sh-a treilu. 
Di shaptilji u loarã di muljeari sh-murirã, sh-nu alãsarã clirunonji (dupãyinitori). Sh-dupã tuts muri sh-muljearea. 
La injeari, cãndu va-s injeadzã, muljearea a cui di nãshi va s-hibã ea? Cã di shapti u-avurã muljeari.” 
Isusul apãndisinda lã dsãsi a lor: “Trã atsea voi hits tu cãbati cã nu li-shtits nitsi scriturili nitsi putearea a Dumnidzãlui. 
Cãndu oaminjilji va s-injeadzã dit mortsã, nitsi va si-nsoarã, nitsi va si s-mãritã, ma va s-hibã ca anghilji dit tser. 
Cãt di nyearea a mortsilor, nu avets ghivãsit tu cartea a Moisiul cã cum gri Dumnidzãlu dit rudz dzãcãnda: ‘Mini escu Dumnidzãlu al Abraham, Dumnidzãlu al Isac, sh-Dumnidzãlu al Iacov.’ 
Elu nu easti Dumnidzãlu a mortsãlor, ma Dumnidzãlu a yiilor. Ashã cã voi fãtsets cãbati.” 
Sh-un di scriblji tsi avea avdzãtã zburarea a lor, achicãsinda cã elu lã avea apãndisitã ghini, s-apruche sh-lu-ntribã: “Cai easti protlu di tuti ordinãrili?” 
Sh-Isusul apãndisi: “Protlu ordin a tutulor easti: ‘Ascultã Izrael! Domnul, Dumnidzãlu a nostru easti singur Domn.’ 
Shi ‘S-vrei Domnulu, Dumnidzãlu a tãu, cu tutã inima a ta, cu tutã suflitlu a tãu, cu tutã mintea a ta, sh-cu tutã putearea a ta!’ Aestã easti protlu ordin. 
Shi a doilu lji-undzeashti aishtui: ‘S-lu vrei aproapilu a tãu ca vetea a ta.’ Nu ari altã ordin ma marã di aestu.” 
Shi scriblu lji dzãsi: “Ghini, nvitsãtore. Ai dzãsã dupã alihea, cã ari singur un Dumnidzã sh-nu ari vãrã altu dicãt elu. 
Shi s-lu vrei cu tutã inima, cu tutã mintea, cu tutã suflitlu sh-cu tutã putearea, shi s-lu vrei aproapilu ca vetea a ta, ma multu di cãt olocaustlji sh-curbãnjilji.” 
Isusul vidzãnda cã atselu eara apãndisitã cu minti, lji dsãsi: “Tini nu eshti diparti di amirãriljea a Dumnidzãlui.” Sh-vãrã altã nu cutidzea s-lu ntriba. 
Sh-Isusul nvitsãnda tu templu, dsãsi: “Cum pot s-dzãc scriblji cã Hristolu easti Hiljilu al David? 
Cã mash Davidul, prit Suflitlu Sãmtu dsãsi: ‘Domnulu lji-dsãsi a Domnului a meu: “Shedz tu nandreapta a mea, pãn-cãndu s-lji facã neamitsilji a tãlji scamnã di cicioarili a tali.”’ 
Idhiul Davidul lu acljeamã Domn, cum poati elu s-hibã hiljilu a lui?” Sh-multsãmea lu avdza cu harauã. 
Sh-elu lã dsãtsea a lor tu nvitsãtura a lui: “Afirits-vã di scriblji, tsi arãsescu s-imnã cu stranji lundzi shi s-lji saluteadzã tu padi, 
shi s-aibã protili locuri tu sinagogã sh-protili locuri uspetsi. 
Elji mãcã cãsili a veduvilor shi tra si s-veadã, s-pãrãcãlsescu multu. Elji va s-ljea un giudicari ma greu.” 
Isusul s-apunã nãinti di cutia a aishteariljei sh-mutrea oamnjili tsi bãga nãuntru denar, avutslji bãga nãuntru ma multu. 
Vini unã veduvã niavutã sh-bãgã doi pãradz njitsi, tsi fac un cuadrant. 
Sh-Isusul lji-acljimã ucenjitsili a lui ningã nãsu sh-lã dsãsi: “Vã dzãc dealihea cã aestã veduvã niavutã ari bãgat tu cutii ma multu di tuts alantsilji. 
Cã tuts bãgarã nãuntru dit primultulu a lor, ma ea cu ni-avearea a ljei bãgã tutã tsi avea di bãnari.” 
