﻿Marcu.
3.
Deapoea elu intrã tu sinagogã, shi aclo eara un om cu mãna uscatã. 
Niscãntsã lu vigljea Isusul macã va lu vindica dzua di Sãmbãtã, shi deapoea s-lu vãrghea. 
Elu lji-dzãsi a omlui cu mãna uscatã: “Scoalã-ti namisa a tutlor!” 
Deapoea lã dzãsi a lor: “Tsi easti ndreptu dzua di Sãmbãtã, s-fatsã ghini icã s-fatsã arãu, s-ascachi un suflit icã su-vatsãnjã?” Ma elji tãtsea. 
Atumtsea elu, cum lj-vidzu avãrliga cu inati, shi nvirinat cã ininjili a lor eara indiferenti, lji dzãsi a omlui: “Tindã mãna!” Elu u timsi shi mãna a lui s-featsi ca alanta sãnãtoasã. 
Sh-Fariseilji ishirã afoarã shi trãoarã apofasirã cu Herodianjilji, cum su-vatãmã. 
Isusul cu ucenitsilji a lui s-dusi cãtrã amari shi unã multsãmi mari di oaminj dit Galilea shi dit Iudea lu-urmã, 
sh-dit Ierusalim, sh-dit Idumea, sh-di napãrti di Iordan, tutashã unã multsãmi mari di avãrliga di Tiro sh-di Sidon. Cãndu avdzãrã atseali lucri mãri tsi elu fãtsea, vinirã la nãsu. 
Sh-elu lã dzãsi a ucenitsilor a lui s-aibã totãna etimu unã varcã, tsi lumea s-nu-u pindzea. 
Elu avea vindicatã multsã oaminj, tuts tsi avea lãngoari s-aduna avãrliga di nãsu s-bãga mãna pi nãsu. 
Shi duhurili nicurati anda u-videa cãdea pi dintsi dininti a lui sh-aurla dzãcãnda: “Tini eshti Hiljilu al Dumnidzãu!” 
Ma elu lji vãrghea tsi s-nu spunea cai eara elu. 
Deapoea elu s-alinã pri munti, shi acljimã aproapi di nãsu atselji tsi vrea. Shi elji vinirã la nãsu. 
Sh-elu aleapsi doisprãdzatsi (tsi s-acljima apostulji), s-hibã cu nãsu shi s-lji pitritsea s-predica, 
shi s-avea puteari s-aĝuneascã dratsilji. 
Shi ia doisprãdzatsilji: Simonlu, a cui lj bãgã numa Petru, 
Iacovul, hiljilu al Zebedeu, shi Ioani, fratili al Iacov, tsi lã bãgã numa Boanerges, tsi va s-dzãcã hiljilji a bubunidzariljei. 
Andrea, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacovul, hiljilu al Alfeu, Tadeu, shi Simon Cananeanlu, 
shi Iuda Iscariotul, tsi ma nãpoi lu vindu. 
Apoea intrarã la unã casã. Shi s-adunã unã multsãmi marã cãt nitsi pãni nu putea s-mãca. 
Shi cãndu soia a lui lo di hãbari, s-dusi su-ljea, cã dzãtsea: “Nu easti ghini di minti.” 
Iarã scriblji tsi avea dipunatã dit Ieruzalem, dzãtsea: “Elu ari Buelzebubul sh-lji aĝuneashti dratsilji cu printsilu a dratsilor.” 
Ma elu li-acljimã aproapi di nãsu shi lã gri cu parabolã: “Cum poati Satanlu su aĝuneascã Satanlu? 
Ma cã unã amirãrilji di nãuntru easti mpãrtsãtã, atsea amirãrilje nu poati s-bãneadzã. 
Macã unã casã di nãuntru sã-mpartsã, atsea casã nu poati s-bãneadzã. 
Ashã, macã Satanlu si-scoalã contra a vetiljei a lui, shi easti pãrtsãt, nu poati si s-tsãnã, ma s-bitiseashti icã cheari. 
Nitsiun nu-poati s-intrã tu casa a omlui vãrtos shi s-lji-u arãcheascã avearea a lui, ni lãgatã ma nãinti omlu atsel vãrtoslu, atumtsea poati s-lji-u afurã casa. 
Dealihea ma vã dzãc cã a oamnjilor va s-lã hibã ljirtati itsi amãrtii shi cathi blãstem tsi va s-dzãcã. 
Ma di atselu tsi va s-blãsteamã contra a Duhlui Sãmtu nu va s-aibã ljirtari di totãna. Elu easti amãrtios ti eta tutã.” 
Isusul li dzãsi aesti cã elji dzãtsea: “Elu ari un duh nicurat!” 
Tu oara atsea vinirã fratsilji a lui shi muma, shi stãnda afoarã, pitricurã sh-lji grirã. 
Multsãmea eara apunat avãrliga di nãsu, shi-lji dzãsirã: “Ia, muma shi fratsilji a tãlji, sãntu nafoarã sh-ma ti caftã.” 
Ma elu apãndisi a lor: “Cai easti muma-a mea icã fratsilji a melji?” 
Daepoea, mutrinda avãrliga di atselji tsi shãdea ningã nãsu, dzãsi: “Ia, muma-a mea shi fratsilji-a melji! 
Cã, caitsido tsi fatsi vrearea al Dumnidzãu, elu easti fratili-a meu, sora-a mea shi muma.” 
