﻿Mateu.
22.
Sh-Isusul lã gri nãpoi a lor cu parabolã, dzãcãndã: 
“Amirãriljea a tserurilor lj-undzeashti a unui amirã, cai etimãsi numta a hiljilui. 
Sh-pitricu huzmichearlji a lui s-lã greascã a acljimatsãlor tu numtã, ma elji nu vrurã s-yinã. 
Pitricu altsã huzmicheari, dzãcãnda: ‘Dzãtsets-lã a acljimatsãlor: Ia, mini am ndreaptã uspetsea, yitsãlji sh-nãmaljili grasi suntu tãljati, sh-itsido easti etimu. Haidets pi numtã.’ 
Ma elji nu vrurã s-avdã shi s-dusirã, un tu agrul a lui sh-alantu tu lucrili a lui. 
Sh-alantsãlji dupã tsi acãtsarã huzmichearilji a lui, lji ngiurarã sh-lji vãtãmarã. 
Atumtsea amirãlu cãndu avdzã aestã, s-nãrãi sh-pitricu armata a lui lji afãnisi atselji vãtãmãtori sh-arsi cãsãbãlu a lor. 
Atumtsea lã dzãsi a huzmichearilor a lui: ‘Numta easti etimã, ma acljimatsãlji nu furã axii. 
Dutsets-vã la crutsisirea a cãljiurilor sh-acljimats pi numtã caitsido tsi s-aflats.’ 
Sh-huzmichearlji ishir pri cãljiuri, adunarã tuts atselji tsi aflarã, arãi sh-bunji, sh-loclu a numtãljei s-umplu cu acljimats. 
Atumtsea amirãlu intrã s-veadã acljimatsãlji, sh-vidzu aclo un om tsi nu avea nviscut stranjili di numtã. 
Amirãlu lj-dzãsi: ‘Oaspe cum intrash aoa ni avut stranji di nuntã?’ Sh-elu ncljisi gura. 
Atumtsea amirãlu lã dzãsi a servitorilor: ‘Ligats-lu di manji sh-di cicioari, sh-arucats-lu tu scutidlu di nafoarã. Aclo va hibã plãngul sh-cãrtsinirea a dintsãlor.’” 
Isusul ncljisi zborlu a lui, dzãcãnda: “Multsã suntu acljimats, ma putsãnji suntu aleptsã.” 
Atumtsea Fariseilji s-dipãrtarã shi s-minduirã, cum s-lu acãtsa tu cãbati. 
Sh-pitricurã ucenjitsili a lor deadun cu Irodianjilji s-lji dzãtsea: “Nvitsãtore, noi shtim cã tini eshti alihios, sh-tsi nvetsi calea a Dumnidzãlui dupã alihea, sh-nu ti mealã di vãrã, cã tini nu vedz pãrearea di nafoarã a oamnjilor. 
Dzã-nã tora, cum mindueshti? Easti ndreptu si s-plãteascã taxa a Cezarului, icã nu?” 
Ma Isusul cunuscãnda arãutatea a lor, lã dzãsi: “Cãtse mi cãrtits, ipucrits? 
Spunets-nji denarlu a taxãljei.” Atumtsea elji lji spusirã un denar. 
Sh-elu lã dzãsi a lor: “A cui easti aestã fatsã sh-aestã scriturã?” 
Elji lj-dzãsirã: “A Cesarului.” Atumtsea elu lã dzãsi a lor: “Dats-lã a Cesarului tsi easti a Cesarului sh-a Dumnidzãlui tsi easti a Dumnidzãlui.” 
Sh-elji cãndu avdzãra aestã, s-ciudisirã, lu alãsarã sh-fudzirã. 
Tu atsea dzuã vinirã la nãsu Saduceilji, tsi nu pistipsescu tu nyeari, sh-lu ntribarã, 
dzãcãnda: “Nvitsãtore, Moisiul ari dzãsã: Macã vãrã moari sh-nu alasã cilimenji, fratili a lui si nsoarã cu muljearea a lui, tra s-lji alasã mushtinitori a fratiui a lui. 
Tora trã noi eara shapti frats, protlu si-nsurã sh-muri. Nu alãsã mushtinitori, sh-u alãsã muljeari-sa a fratilui a lui. 
Ashã sh-a doilu, sh-a treilu, pãnã la a shaptilu. 
Tu soni, muri sh-muljearea. 
Tu nyeari, a cui di aeshti shapti va hibã muljearea? Cã tuts u avurã muljeari.” 
Ma Isusul apãndisi: “Hits tu cãbati cã nu u cunushtets nitsi Scritura, nitsi putearea a Dumnidzãlui. 
Tu nyeari oaminjilji nitsi va si-nsoarã sh-nitsi va si s-mãritã, ma elji va s-hibã ca anghilji tu tseruri. 
Tora, trã nyearea a mortsãlor, nu avets cãntatã tsi vã easti dzãsã di la Dumnidzãlu: 
‘Mini escu Dumnidzãlu al Avraham, Dumnidzãlu al Isac sh-al Iacov’? Dumnidzãlu nu easti Dumnidzãlu a mortsãlor ma a yiilor.” 
Sh-multsãmea, cãndu li avdza aesti s-ciudisea di nvitsãtura a lui. 
Tora Fariseilji cãndu avdzãrã cã Isusul avea astupatã gura a Saduceiljilor, s-adunarã deadun. 
Sh-un di atselji, nvitsãtor di lege, ntribãnda, l-bãgã tu provã: 
“Nvitsãtore, cai easti ordinlu ma mari tu Lege?” 
Sh-Isusul dzãsi: “‘S-vrei Domnul, Dumnidzãlu a tãu, cu tutã inima a ta, cu tutã suflitlu a tãu, sh-cu tutã mintea a ta.’ 
Aestã easti protlu sh-ma marli ordin. 
Sh-a doilu uni soi ca aestu easti: ‘S-vrei aproapilu a tãu uni soi ca cum ti vrei tini.’ 
Di aesti doi ordinii si aspindzurã Legea sh-Prufitsãlji.” 
Tora cãndu s-adunarã Fariseilji, Isusul lji ntribã: 
“Cum minduists voi trã Hristolu? Hiljilu a cui easti?” Elji dzãsirã: “Al David.” 
Elu lã dzãsi a lor: “Ma cum, atumtsea Davidul, tu Duh, lu acljeamã ‘Domn’? Davidul dzãsi: 
‘Domnul lj-ari dzãsã a Domnului a meu: Apun-ti tu nandreapta a mea pãnã cãndu mini s-bagã dushmanjilji a tãlji ca scamnã sum cicioarili a tali.’ 
Macã Davidul lu acljeami ‘Domnu’, cum poati s-hibã hiljilu a lui?” 
Sh-vãrã nu putu s-lji apãndisea, sh-di atsea dzuã vãrã nu cutidzea s-lu ntriba ma. 
