﻿Mateu.
14.
Tu atsel chiro Ierodul, domnitorul a Galileiljei, avdzã ti anamea al Isus, 
sh-lã dzãsi a huzmichearilor a lui: “Aestu easti Ioan Pãtidzãtorlu. Elu s-nye dit mortsã sh-trã atsea puterili suprãnaturali ma lucreadzã la nãsu.” 
Ierodul, lu avea acãtsat Ioanul, lji avea bãgatã prãnghili sh-lu avea hãpsinit, trã itia a Irodiadãljei, muljearea al Filipu, fratili a lui. 
Cã Ioanul lji dzãtsea: “Nu easti volje s-bãneadz cu nãsã!” 
Sh-cu tutã cã vrea s-lu vãtãma, Herodul avea fricã di populu tsi lu lugursea Ioanul prufit. 
Cãndu ma si sãrbãtorea dzua a amintariljei a Ierodului, hiljea a Ierodiadãljei giucã nãintea a oaspitslor shi lj-arisi a Ierodului ahãntu multu, 
cãt elu lji tãxi a ljei cu spigiurari cã va lji dãdea itsi va lji cãfta. 
Shi ea, pimtã sh-di muma a ljei dzãsi: “Dã-nji aoa, tu unã tãpsii, caplu al Ioan Pãtidzãtorlu.” 
Amirãlu si-nvirinã, ma trã itia a spigiurariljei nãintea a acljimatsilor tsi eara cu nãsu la measã, ordinã s-lji lu aduc. 
Ashã elu pitricu un tu hapsi s-lji talji caplu al Ioan Pãtidzãtorlu. 
Sh-caplu a lui lu adusirã tu un tãpsii sh-lji-lu deadirã ali feati, shi ea lji-lu deadi ali mumi. 
Deapoea vinirã ucenitsilji al Ioan, loarã truplu a lui sh-lu ngruparã. Atumtsea, elji s-dusirã shi lj-spusirã al Isus. 
Cãndu Isusul li avdzã aesti, s-nchisi di-aclo cu unã varcã shi s-dusi singur tu un loc ermu, sh-multsãmea cãndu avdzã s-dusi dupã nãsu pri cicioari dit cãsãbadz. 
Sh-Isusul, cãndu ishi dit varcã, vidzu unã multsãmi mari, avu njilã trã elji sh-vindicã atselji tsi eara lãndzitsi. 
Deapoea cãtrã seara ucenitsilji a lui s-apruchearã di nãsu sh-lji dzãsirã: “Aestu loc easti ermu sh-oara tricu. Alasã multsãmea s-ducã prit hoari tsi s-acumpãrã trã mãcari.” 
Isusul lã dzãsi a lor: “Nu easti ananghi si s-ducã. Dats-lã voi s-mãcã!” 
Sh-elji lji dzãsirã: “Noi aoa nu avem altã tsiva dicãt tsintsi pãnji sh-doi peshti.” 
Sh-elu lã dzãsi: “Adutsets-li aoa la mini.” 
Atumtsea lã ordinã multsãnjili tsi s-sheadã mpadi pri iarbã. Deapoea lo tsintsi pãnjili sh-doi peshtili sh-dupã tsi sculã ocljilji cãtrã tser, ghinicuvãntã, li pãrtsã pãnjili sh-li deadi a ucenitsilor, sh-ucenitsilji a multsãnjilor. 
Sh-tuts mãcarã shi s-fãnãtirã. Deapoea ucenitsilji adunarã bãcãtsili tsi armasirã sh-umplurã doisprãdzatsi di coshuri mplini. 
Sh-atselji tsi mãcarã eara anvãrliga di tsintsi njilji di bãrbãts, ni misurat muljerili sh-cilimenjilji. 
Trãoarã dupã aestã Isusul lã ordinã ucenitsilji a lui s-intrã tu varcã shi s-arucã di napãrti, pãnã-cãndu elu lji alasã multsãnjili. 
Dupã tsi alãsã multsãmea s-fugã, s-alinã singur pri munti si s-roagã. Sh-cãndu tunicã elu eara aclo singur dip. 
Tu aestã oarã varca eara tu mesea di amari, shi s-plãscãnea di vãljurili cã vimtul eara contra. 
Cãtrã apiritã, Isusul s-dusi aproapi di nãshi, imnãnda pri amari. 
Ucenitsilji vidzãnda elu imnãnda pri amari, ahurhirã s-aurlã di fricã sh-dzãsirã: “Easti vãrã fantamã!” 
Ma trãoarã Isusul lã grãi a lor: “Arihãtipsits-vã! Mini escu, s-nu avets fricã!” 
Sh-Petrul, apãndisinda dzãsi: “Doamne, macã eshti tini, mi ursea s-yin la tini pri apã!” 
Elu lj-dzãsi: “Haidi!” Sh-Petrul dipunã dit varcã sh-imnã pri apã, s-nidzea la Isusul. 
Ma, vidzãnda cã vimtul eara vãrtos, avea fricã, sh-ahurhinda s-afundã, aurlã: “Doamne, ascapã-mi!” 
Sh-Isusul lj-timsi trãoarã mãna, lu acãtsã shi lj-dzãsi: “Om putsãn-pistimen, cãtse fushi nisigur?” 
Apoea, cãndu intrarã tu varcã, vimtul pãpsi. 
Atumtsea elji tsi eara tu varcã si ncljinarã la nãsu, dzãcãnda: “Dealihea tini eshti Hiljiu a Dumnidzãlui!” 
Apoea, dupã tsi agiumsirã tu alantã partã, vinirã tu loclu a Ghenezaretlui. 
Sh-oamnjilji atsilui loc, macãt lu cunuscurã, lu arãspãndirã zborlu tu tutã loclu di anvãrliga. Sh-adusirã la elu tutsã nipututsilji. 
Shi-l pãrãcãlsirã tsi s-putea s-bãga mãna tu mardzina a stranjului a lui, shi tuts atselji tsi bãgarã mãna la stranji s-vindicarã. 
